1918 a fost un an de gratie pentru Romania si va ramane un moment exceptional in istoria Romaniei. Astrele s-au aliniat perfect pentru tara noastra si au generat o conjunctura la care nici cei mai optimisti nu sperau. Istoricul Lucian Boia remarca faptul ca, odata cu izbucnirea primului razboi mondial, clasa politica romaneasca avea sa fie confruntata cu o mare dilema: sa intre in Antanta, a carei victorie impotriva Austro-Ungariei ar fi creat un context favorabil alipirii Transilvaniei, sau sa se alature Puterilor Centrale, a caror victorie impotriva Rusiei ar fi permis alipirea Basarabiei. Cu alte cuvinte, doua variante care se excludeau reciproc. In acest context, reintregirea Romaniei prin aderarea tuturor marilor provincii istorice parea o misiune imposibila. Si totusi, in pofida alegerii facute, unirea cu Basarabia a venit ca un premiu neasteptat, dar primit, desigur, cu entuziasm in intreaga tara.

Si azi, in pofida reasezarilor istorice si geopolitice europene din ultimul secol, continuam sa ne raportam cu pasiune la acel moment istoric de gratie.  Moment de gratie pe care, in diferite perioade, l-au avut majoritatea tarilor europene de-a lungul istoriei lor. Si totusi, probabil ca doar ungurii ne mai concureaza la intensitatea nostalgiei pentru momentele faste ale tarii de acum decenii.

Din pacate, emotiile nu sunt nici pe departe suficiente pentru a ne ajuta sa reparam nedreptatile istoriei, viziunea, pragmatismul, inteligenta si  planificarea fiind cu mult mai importante. Iar evolutiile politice din Moldova ne arata azi cum Romania a esuat pe toate liniile in ce priveste imbratisarea Basarabiei. Surprinzator? Catusi de putin.

Ce sansa am fi putut avea ca, fara sa avem un proiect de tara macar pentru Romania, sa realizam un proiect de aducere a Basarabiei la matca? Adica sa punem in practica un proiect extrem de complex politic, economic, sociologic, cultural, realizat in pofida unor centre de putere adverse importante si bine organizate atat in Basarabia, cat si in exterior. “Planul” Romaniei il regasim in devalmasia politica si informationala prin care ne-am remarcat in teritoriul de peste Prut, si care a sugerat lipsa totala a unei gandiri strategice sau a oricarei coordonari. Faliile existente intre institutiile din Romania au fost replicate cu precizie si in Basarabia, cu consecintele dezastruoase pe care le vedem. Astfel doream noi sa concuram alaturi de marii actori geopolitici ai zonei, atribuindu-ne si titlul de experti in problemele Moldovei. Am sfarsit prin a fi ignorati de marile puteri europene, care, de multe ori, ne-au marginalizat in aranjamentele politice si geopolitice legate de Moldova, despre care am aflat nu o data cu surprindere.

Este Basarabia inca un tren pierdut, care nu va mai trece prin gara noastra? Cel mai probabil da. Ar fi putut fi altfel? Cu siguranta, cu conditia existentei unei sincronizari a actiunilor noastre acolo si a unei viziuni si fara subestimarea celor cu care concuram. In schimb, am pariat pe caii gresiti, i-am imbratisat pe cei patati si i-am tratat cu raceala pe cei albi care in loc sa galopeze spre sud-vest galopau direct spre vest.

Zeci de ani de zile am pompat sute de milioane de euro in aceasta zona, pentru a constata azi cat de putina schimbare au adus acestia in ceea ce priveste schimbarea mentalitatilor,  valorilor si preferintelor geopolitice ale populatiei. Mimarea democratiei si a statului de drept a reusit sa pacaleasca o perioada de timp dar, in final, adevarul a iesit la iveala. Nici Romania, nici Europa nu au avut niciun moment vreo sansa de a intra cu adevarat in mintea oamenilor, atata vreme cat spatiul mediatic avea in cvasi–totalitate o cu totul alta menire. Iar pastrarea integritatii Republicii Moldova alaturi de Transnistria a fost un leitmotiv cultivat in mod constant, chiar daca acest “bolovan” va sfarsi prin a scufunda toata Basarabia. Probabil ca o forma de integrare politica si electorala a Transnistriei va fi calea sigura prin care conducatorii actuali se vor asigura ca Moldova se va desparti definitiv de Europa si de Romania. Lipsa de curaj a elitelor din Moldova de a separa definitiv apele in aceast privinta va rodi in perioada ce urmeaza, cu efecte probabil imposibil de reversat.

Alegerile din Basarabia ne-au aratat iar si iar optiunile politice ale majoritatii locuitorilor, alimentate, e adevarat, de un discurs de multe ori romanofob si asortat cu nostalgii sovietice sau nationaliste. Iar emigrarea celor mai tineri si mai eruditi, a celor care isi vedeau viitorul in Europa, nu a facut decat sa conserve tendintele izolationiste ale Moldovei. Realist vorbind, sansele ca aceasta situatie sa se modifice sunt minime, in conditiile in care fluxul migrator va continua, fara indoiala. Iar noua configuratie politica din Moldova nu face decat sa confirme acest lucru, nici macar victoria partidelor reformiste in Chisinau nemaiputand fi replicata la ultimele alegeri locale. Basarabia se indreapta incet, dar sigur, spre o situatie de vasalitate care va avea consecinte economice dezastruoase.

Graficul de mai jos ar fi trebuit sa ii reduca la tacerea pe toti cei care au aparat cu strasnicie statul Moldovei in doua luntrii de dragul unor ipotetice avantaje oferite de „neutralitate”. Tocmai aceasta „neutralitate”a facut-o sa piarda trenul convergentei europene in care Romania  s-a imbarcat.

In lipsa unei economii de piata functionale si a unui stat de drept, finantarile si investitiile pe care le vor primi vor fi minime, ceea ce nu va face decat sa adanceasca in continuare decalajul de dezvoltare fata de Romania. Basarabenii vor fi din ce in ce mai saraci in raport cu romanii, imbatati de betia mitului “natiunii moldovene independente”. O optiune pe care, in final, ar trebui sa o respectam si sa ii lasam pe altii sa isi asume costurile aferente mentinerii in viata a acestei zone. Ceea ce este pe cale sa se intample.

Conform ultimelor informatii de presa, guvernul de la Chisinau se pregateste sa renunte la acordul cu FMI, considerat prea restrictiv, in favoarea unui imprumut de 500 de milioane de euro dat de Rusia. Va fi rambursat vreodata? Putin probabil. Iar Rusia nu va fi la fel de generoasa (sau naiva?) ca Romania si sa il transforme intr-un credit nerambursabil. Cred ca mai degraba o sa vedem la schimb noi obligatii geopolitice asumate de Moldova si cedarea la schimb a activelor strategice care au mai ramas nevandute. Ceea ce va consfinti caderea Basarabiei intr-o alta sfera de influenta: comunicational, politic, economic.

Este acesta un pericol pentru Romania?

Pana la urma, vorbim despre o enclava intre Ucraina si Romania, care nu are nicio sansa sa devina un Kaliningrad, avand in vedere rutele de aprovizionare mult mai limitate. Partea transnistreana a Moldovei este un depozit de munitie si armament important, dar care cu fiecare an care trece va deveni tot mai uzat, atat moral, cat si fizic. Iar Ucraina, Romania si NATO vor trebui sa se asigure ca asa va si ramane.

Romania ar trebui sa renunte la fuga dupa un tren pierdut si sa se dedice cu totul altor prioritati. In primul rand, sa isi propuna un proiect propriu de tara, care sa duca la o dezvoltare rapida si echilibrata a tarii prin aducerea Moldovei din Romania la acelasi nivel de dezvoltare cu Transilvania sau Muntenia. Putinele resurse pe care le avem ar trebui directionate in primul rand spre o crestere sustenabila a nivelului de trai al populatiei prin dezvoltare. In paralel,  ar trebui sa recunoastem ca avem o obligatie in primul rand fata de basarabenii romani si mai putin fata de un teritoriu. Ca urmare, putinele resurse disponibile ar trebui directionate pentru sprijinirea relocarii basarabenilor dornici sa se stabileasca in Romania.

Romania are o mare nevoie de forta de munca, iar salariile cresc intr-un ritm rapid. Toti tinerii basarabeni cu care am lucrat m-au impresionat prin inteligenta si seriozitatea lor, precum si prin integrarea lor perfecta. Ei ar trebui sa fie incurajati sa vina in Romania prin marirea numarului de burse, prin prime de relocare sau credite ipotecare subventionate. Ar fi un demers care ar raspunde comandamentelor noastre morale, dar si prioritatilor economice.

Este, cred, momentul sa recunoastem ratarea unei oportunitati istorice. De aceea, in acest moment ar trebui sa spunem cu o trista resemnare “ramas bun, Basarabia” si sa uram cu caldura si generozitate “bun venit basarabenilor cu drag de neam si tara”. Si sa ne continuam drumul astfel impreuna…

Un weekend placut!

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate