Investitorii straini se afla de cateva luni sub un atac constant in spatiu public, fiind blamati pentru o multime de lucruri mai mult sau mai putin reale. Era nevoie de un tap isapsitor pentru dezechilibrele economice si investitorii straini par sa serveasca acestui scop printr-o blamare colectiva. O miscare extrem de riscanta asa cum cursul de schimb o arata. Pentru ca, paradoxal poate pentru unii, sustenabilitatea exploziei consumului si satisfacerea lui din importurile in crestere rapida depind in foarte mare masura de volumul intrarilor de capital strain in Romania.
Si vorbesc aici de o finantare pe termen lung furnizata de investitiile straine directe ale investitorilor strategici si nu de cele speculative.
Deci intoarcerea cu spatele a investitorilor straini existenti si potentiali la Romania va face ca toate cresterile salariale sa esueze intr-un curs valutar mai ridicat, in dobanzi mai mari, in preturi mai mari, adica intr-o crestere REALA zero a veniturilor. Deja vedem semne in acest sens.
Pentru ca, asa cum explicam cu o alta ocazie, investitiile straine directe mai acopera doar 60% din deficitul de cont curent in comparatie cu aceeasi perioada din 2016 cand acopereau 100%. Ca urmare, cursul se misca si va continua sa se miste in sus pana cand intrarile de valuta vor egala iesirile. Deci cu cat investitorii vor fi mai reticenti sa puna bani in Romania, cu atat leul se va deprecia mai mult. Si dobanzile vor creste si ele pentru a atrage fonduri speculative care sa finanteze deficitul.
Deci aceasta lupta la baioneta cu investitorii straini strategici este calea sigura de a ne impusca singuri in picior moneda nationala si economia in final. Si daca, totusi, in pofida acestor dezavantaje, ne dorim o tara cu mult mai putini investitori straini? Sau daca, totusi, avem regrete legate de faptul ca nu i-am tinut la poarta in ultimele doua decenii? Nu ar fi fost in final mai bine pentru tara.
Raspunsul e simplu si puteti sa il priviti in ochi. Nu trebuie nici sa va imaginati si nici sa ma credeti pe cuvant. Pentru ca putem stii foarte bine cum ar arata Romania fara investitiile straine din ultimii 20 de ani.
Romania ar fi o tara cu un somaj oficial de 10-12% in conditiile in care o mare parte din populatia din zona rurala nu ar fi inclusa in statistica. Somajul ar fi chiar si mai ridicat daca aproape o treime din populatie nu ar fi emigrat in alte tari pentru a-si cauta de lucru. Deci am avea o Romanie de 14-15 milioane de locuitori. PIB-ul ar reprezenta o treime din media europeana, fiind de departe cea mai saraca tara din UE. Lipsa puterii de cumparare nu ar face decat sa indeparteze si mai mult perspectivele unor investitii straine.
Principalii angajatori ai Romaniei ar fi administratia publica locala, firmele de stat, spitalele si servicile de asistenta sociala. Asta pentru ca lipsa de capital autohton ar face fie ca privatizari cu investitori locali sa fie foarte rare, fie ca, odata facute, sa nu permita si dezvoltarea in continuare a firmelor respective, fie ca firmele private infiintate de la zero sa fie mai degraba mici. Calitatea de principal angajator a statului ar face populatia dependenta de acesta, favorizand curentele politice care se bazeaza pe o ideologie etatista si populista, care s-ar perpetua la putere.
O tara atat de subdezvoltata ar fi angrenata intr-un cer vicios. In lipsa fondurilor pentru infrastructura va ramane subdezvoltata, izoland Romania de restul tarilor din jur din perspectiva fluxurilor de marfuri.
Va intrebati de unde stiu cu precizie toate acestea ?
Simplu. Ma uit la Moldova. (Fara sa trec Prutul.)
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate