Intr-o declaratie de presa recenta, guvernatorul BNR spunea ca „Pentru perioada urmatoare, obiectivul imediat al Bancii Naţionale a Romaniei rămâne asigurarea lichiditaţii necesare finantarii cheltuielilor statului şi economiei reale în conditii de stabilitate relativa a cursului de schimb a leului şi de reducere graduala şi sustenabila a ratelor de dobanda.”
Tradusa, aceasta afirmatie ar suna asa: vom continua sa tiparim bani pentru finantarea deficitului bugetar, vom scadea dobanzile, iar cursul va ramane relativ stabil. Nu pot decat sa remarc ca un astfel de angajament frizeaza imposibilul, in conditiile in care atat tiparirea de bani, cat si scaderea dobanzilor ar trebui sa duca impreuna la deprecierea leului si nu la stabilitatea lui.
Este de acum bine stiut ca BNR a cultivat istoric stabilitatea cursului de schimb, acceptand o volatilitate mare a dobanzilor pe piata interbancara. A fost o abordare atipica nu doar dupa standardele economiilor dezvoltate, dar si dupa cele central europene, unde bancile centrale au cultivat stabilitatea si predictibilitatea dobanzilor ancorate in dobanda-cheie. Volatilitatea cursului acolo nu a panicat si nu panicheaza pe nimeni.
A fost o paradigma din care BNR nu a iesit nici macar cand creditele in valuta ale populatiei fusesera convertite majoritar in lei si cursul nu mai avea motive sa fie o obsesie nationala. Scandalul ROBOR-ului a fost un dus rece pentru BNR, care i-a amintit ca dobanzile in lei au devenit mai preocupante pentru romani decat cursul de schimb si ca decuplarea dobanzilor interbancare de dobanda-cheie a semanat teribil de multa confuzie.
Romanii care acum au credite in lei nu mai sunt preocupati de curs si poate a venit timpul ca nici BNR sa nu mai aiba aceasta temere. In conditiile in care consumului ii va lua ceva timp sa isi revina, nici macar ancorarea inflatiei prin curs – mecanism indelung practicat inclusiv prin acceptarea tacita a euroizarii preturilor din Romania – nu mai justifica o stabilizare fortata a cursului. Poate ca e timpul sa renuntam la politicile neortodoxe si sa intram, in sfarsit, in randul lumii…
Este ceea ce tari precum Ungaria sau Polonia au practicat de decenii si practica si in ziua de azi. Pentru a intelege despre ce vorbesc haideti sa ne uitam la cursul de schimb RON-PLN (leu-zlot) de la inceputul anului pana in prezent.
Asa cum se observa in graficul de mai sus, in contextul crizei produse de pandemie, zlotul polonez s-a depreciat subit in raport cu leul. Explicatia sta in modul diferit in care cele doua monede s-au miscat in raport cu euro. In timp ce Banca Nationala a Poloniei a permis deprecierea zlotului sub presiunea iesirilor de capital care paraseau activele mai riscante, BNR a cultivat, ca de obicei, stabilitatea leului. Ar trebui sa fim mandri de asta?
Nu cred. Si haideti sa lasam deoparte faptul ca „pranzul” investitorilor straini, care si-au repatriat investitiile din Polonia, a fost mai scump decat cel din Romania unde au beneficiat de un curs mai stabil si deci mai favorabil. Ideea la care vreau sa ma refer aici este ca o relansare rapida a economiei va necesita nu doar tractiunea consumului intern, ci si a exporturilor. Or statele care vor avea o moneda mai slaba vor avea si exporturi mai competitive.
Revenind la evolutia zlotului fata de leu, exporturile poloneze tocmai au devenit mai competitive decat cele romanesti. Dar este mai mult decat atat. Deficitul comercial al Romaniei fata de Polonia este unul dintre cele mai importante, iar o apreciere a leului fata de zlot nu va face decat sa-l amplifice. Sincer, nu vad sensul unei astfel de abordari.
Trebuie sa realizam ca, in perioada deosebit de dificila pe care o traversam, pentru o relansare a economiei romanesti, un leu mai slab poate juca un rol-cheie: exporturile vor deveni mai competitive si consumul de produse romanesti va fi stimulat in dauna celor din import care vor deveni mai scumpe. Sigur ca doar cursul de schimb nu poate rezolva totul.
De aceea domnul Guvernator si domnule Prim-ministru va propun ca, impreuna, sa va asumati urmatorul obiectiv: Deficit de cont curent zero in maxim doi ani de zile. Si de abia asta va conferi stabilitate cursului.
Un obiectiv clar si ambitios, mare cat o politica de curs revizuita si o strategie de dezvoltare pentru Romania.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate