3,2,1…aprindere …si decolare! Este succesiunea de cuvinte care se aude in mod invariabil la lansarea oricarei rachete de la Cape Canaveral in Florida unde se afla Kennedy Space Centre, care include si un muzeu impresionant dedicat cuceririi spatiului cosmic de catre americani. Printre exponatele cu adevarat spectaculoase este si o replica la scara naturala a salii de comanda a misiunilor Apollo. In fata acestui decor,  nu putini sunt cei care raman cu gura cascata in momentul in care afla ca primele misiuni Apollo spre Luna au fost programate si calculate folosind rigle de calcul si calculatoare mai slabe decat cele de birou pe care le folosesc azi copiii nostri. Orice asemanare cu decizia de saptamana viitoare a Fed de “lift off” a dobanzii-cheie pentru dolar este doar partial intamplatoare. In ultimele decenii, IT si tehnologia spatiala au progresat cu mult mai rapid decat precizia modelelor economice.

Fed-ul se pregateste ca dupa o indelungata perioada de incertitudini si semnale contradictorii sa purceada la reluarea ciclului de crestere a dobanzii-cheie. Amanarile nu au facut decizia mai usor de luat in conditiile in care, sa nu uitam, Banca Centrala a SUA are un mandat dual, conform caruia, dintre cele trei obiective fixate de Congresul S.U.A., doua sunt considerate a fi de maxima importanta: stabilitatea preturilor si maximizarea ocupatiei fortei de munca (al treilea obiectiv este “dobanzi pe termen lung moderate”). Spre deosebire de Fed, BNR are ca mandat unic doar stabilitatea preturilor si nu gresiti daca va imaginati ca asta ii face viata ceva mai simpla. Existenta unui mandat dual complica deciziile Fed-ului, ceea ce este si cazul de fata.

In timp ce piata muncii din SUA da semne serioase de revenire, nu acelasi lucru se poate spune si despre inflatie, care ramane in continuare foarte mica. Aceasta situatie este reflectata si de randamentele titlurilor de stat americane, care raman in continuare scazute. Deci in aceasta situatie ce ar trebui sa faca Fed-ul: sa creasca sau nu dobanda? Presedintele Yellen e convinsa ca momentul a venit si este decisa sa treaca peste o rara lipsa de consens prezenta in randurile FOMC, consiliul de politica monetara al Fed, avand in esenta ca singura motivatie semnele de revenire puternica ale pietei muncii. Cativa dintre membrii FOMC indeamna insa la prudenta, ramanand in continuare ingrijorati de inflatia persistent de scazuta, precum si de perspectivele incetinirii economiei globale.

Intr-adevar, efectele deciziei Fed vor depasi cu mult granitele SUA, propagandu-se la nivelul tuturor economiilor, dar in primul rand al celor care sunt expuse la nivel suveran sau coporatist la creditul in dolari. In aceasta categorie intra in primul rand pietele emergente asiatice, din America Latina si punctual din Africa. Dar nu toate tarile vor fi afectate in egala masura, diferentele de soliditate economica nefacand decat sa fie amplificate de un context al dolarului mai scump. Intr-o analiza Reuters, Venezuela, China, Argentina, Ucraina, Thailanda, Turcia si Columbia sunt mentionate ca tari vulnerabile, dar, cred eu, nici Brazilia nu ar trebui sa fie exclusa de pe aceasta lista. Tarile emergente dependente de exportul de materii prime vor fi mai expuse decat celelelalte datorita prabusirii preturilor si lipsei perspectivei de revenire a lor, in conditiile in care economia Chinei nu va accelera prea curand. Pe de alta parte, tari precum Coreea de Sud, Mexic si Malaiezia sunt considerate a fi tari capabile sa treaca peste acest moment de inflexiune.

Merita insa subliniat ca, chiar si in aceste conditii, in randul tarilor emergente pare sa existe o dorinta majoritara de a vedea ca ezitarile de pana acum ale Fed, producatoare de volatilitate pe pietele lor financiare, au ajuns la final si ca dobanda va creste. Este mesajul pe care oficiali ai tarilor emergente l-au dat la conferinta anuala a FMI de la Lima la inceputul lui octombrie. E interesant de remarcat ca la mijlocul lui septembrie, decizia Fed de a amana cresterea dobanzii  a avut un efect negativ asupra pietelor financiare emergente. Amanarea a fost interpretata ca un semn al persistentei slabiciunii economiei americane, dandu-i-se in final o conotatie negativa. Aceasta a fost o schimbare fundamentala de optica, in conditiile in care in ultimul an tocmai amanarea deciziilor de crestere a dobanzii-cheie i-a facut pe investitori sa pluseze investitiile in actiuni si piete emergente.

Si totusi liderii tarilor emergente ar putea sa subestimeze efectul cresterii dobanzii de catre Fed. The Economist mentioneaza o analiza a Institute of International Finance conform careia, dupa ce in perioada 2010-2014 non-rezidentii au investit lunar in medie 22 de miliarde de dolari in actiuni si obligatiuni din pietele emergente, in luna noiembrie au scos 3,5 miliarde de dolari, fiind a patra luna cu iesiri de amplitudine similara din ultimele cinci. In paralel, ultimele zile sugereaza o pre-pozitionare precauta a investitorilor pentru decizia Fed, reducandu-si expunerile pe activele mai riscante. In acest context, principalele burse din Europa, Asia si America de Nord au inregistrat evolutii negative in ultimele zile.

Desigur, zona euro nu va fi influentata direct de decizia Fed. Aici BCE are ultimul cuvant de spus, iar ea se afla angajata intr-un ciclu opus, de relaxare monetara, menit sa stimuleze economia europeana, care inca nu da semne solide de crestere economica. Pe de alta parte, devalorizarea monedelor emergente si incetinirea economica va avea fara indoiala un impact negativ asupra unui exportator net pecum zona euro. O astfel de situatie ar putea complica sarcina BCE, care ar fi nevoita sa accelereze si mai mult procesul de relaxare prin injectii de lichiditate. Astfel de evolutii ar trebui sa faca euro sa sufere si mai mult in fata dolarului si sa puna presiune in jos pe dobanzile titlurilor suverane din zona euro.

Deci, exista o cvasi-certitudine in ce priveste urmatoarea decizie a Fed, iar pietele futures anticipeaza o crestere de 0,25 puncte procentuale ca fiind foarte probabila. Ce  ar trebui insa sa ne asteptam sa se intample mai departe? Aici intram deja sub zodia incertitudinilor si este de asteptat ca pesimistii din FOMC sa aiba un cuvant mai greu de spus in schimbul acceptarii cresterii dobanzii de saptamana viitoare. O motivatie in plus in directia prudentei este furnizata de situatia semnalata de banca JP Morgan, conform careia exista o acumulare de contracte derivate cu optiunea de vanzare pe indicele S&P in valoare de 670 miliarde de dolari. In cazul unei caderi a bursei, acestea ar putea fi activate de investitori ca protectie, ceea ce ar creste si mai mult volatilitatea pietelor.

In acest context, in timp ce contractele futures anticipeaza cu o probabilitate de 79% prima crestere de dobanda, o a doua crestere de dobanda in martie este creditata doar cu o probabilitate de 50%. Mai mult, conform Reuters, contractele futures sugereaza ca in 2016 Fed nu ar face mai mult de doua cresteri de dobanda, ceea ce reprezinta un ritm de doua ori mai lent decat ritmul ultimului ciclu de crestere a dobanzii. Un sondaj Reuters in randul bancilor de pe Wall Street arata o mediana a dobanzii de 0,75% la mijlocul lui 2016 si 1,125% la sfarsitul anului. Presedintele Yellen a mentionat si ea ca cresterea dobanzilor va fi graduala, fara insa sa specifice ce intelege prin “gradual”. Una peste alta, la intalnirea Fed nu decizia in sine va fi cea importanta, ci, mult mai mult, tonalitatea comunicarii in ce priveste actiunile viitoare, care vor fi, probabil, conditionate prudent de anumite evolutii macroeconomice.

Consecinta pentru Romania este ca trebuie sa uite de exporturi ca motor al cresterii economice. Consumul nu poate da decat un impuls pe termen scurt, care, prelungit, risca sa se regaseasca in deficite externe. Din acest motiv, calea cea mai sigura spre crestere este stimularea investitiilor in sectorul public si privat, care in final vor creste competitivitatea economiei si capacitatea ei de a raspunde unui consum local in crestere si, in perspectiva, unei reveniri a pietelor internationale. Din pacate nu asta este ceea ce anunta proiectul de buget pe anul 2016, care ramane, in linii mari, un buget “electoral” facut, e adevarat, de un guvern care nu va candida, dar care are totusi nevoie de un minim de sprijin politic si colaborare cu Parlamentul.

In sfarsit, un ultim “lift off” l-a furnizat cursul de schimb, motiv pentru care am primit numeroase intrebari pe aceasta tema. Asa cum explicam si cu alta ocazie, citandu-l inclusiv pe Alan Greenspan, predictiile de curs sunt extrem de dificil de facut. Nimeni nu are acel glob de cristal care sa spuna cat va creste, cand incepe sa scada, etc. Ceea ce insa pot spune este ca miscarea nu pare sa fie legata de Romania, ci mai degraba de regiune, in conditiile in care si zlotul si forintul au urmat miscari de depreciere similare. In momentul de fata nu exista motive legate de fundamentele economice ale Romaniei care sa poata fi considerate ca sunt la originea unei atari deprecieri. Ea mai degraba  poate fi legata de miscari de capital speculativ, datorate ajustarilor de portofoliu si marcarilor de profit pe care le fac fondurile de investitii la sfarsitul anului. Asta inseamna ca deprecierea ar trebui sa aiba o durata limitata.

Un weekend placut!

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate