Iata partea a doua a discutiei purtate cu domnul general locotenent in rezerva Alexandru Grumaz.
RC: Avand in vedere aceasta competitie in ce priveste digitalizarea fortelor armate, care ar trebui sa fie strategia de inzestrare a Romaniei?
AG: Noi trebuie sa stim foarte clar ce nevoi specifice avem plecand in primul rand de la interesul national, doctrina militara si de la evaluarea mediului de securitate existent in flancul estic al Europei si la Marea Neagra. Planul de inzestrare a Armatei Romaniei 2017 – 2026 aprobat in Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT), propune realizarea a opt Programe de inzestrare, cu fonduri multianuale planificate in valoare de 9,8 miliarde euro, avandu-se in vedere si implicarea industriei nationale de aparare, acesta fiind la baza achizitiilor de tehnica militara necesare. Atentie, pentru fiecare echipament Statul Major al Apararii asigura cerintele operationale.
Elementul important intre aceste sisteme de arme ramane C4ISR denumit la noi C4ISTAR cel care asigura elementele necesare unei decizii militare oportune. Este vorba despre centre de comanda si control – „creierele”, din punct de vedere tehnic, ale armatei in cazul unei operatiuni de razboi. C4 inseamna „cei patru C” – comanda, control, comunicatii si computere. ISTAR presupune capacitati suplimentare: intelligence, supraveghere, tintire si recunoastere (Intelligence, Surveillance, Target Acquisition and Reconnaissance). Toate echipamentele noi care intra in dotare, fie ca vorbim de corvete, fie ca vorbim de modernizarea fregatelor, de noi escadrile de F-16, de sistemul Patriot, sistemele SHORAD, VSHORAD – toate aceste sisteme trebuie integrate intr-o linie comuna a comunicatiilor si a sistemelor de comanda si control. Comanda si controlul, mai ales in conditiile razboiului modern, sunt un element esential.
Avem nevoie de dotari ale aviatiei, si amintesc aici elicopterele de atac, dotari ale fortelor terestre, un nou tip de tanc si noi trasportoare de lupta, dotari ale marinei noastre prezenta la Marea Negra. Or noi nu avem absolut nimic acolo la Marea Neagra. Avem niste fregate care nu au armament, avem baterii de coasta de pe vremea URSS, avem corvete de pe vreme URSS ultima achizitie a unui VPR fiind facuta in anii 80, nu avem dotare pentru ca aceasta zona sa fie securizata.
De ce este importanta Dobrogea? Este cale pe care se poate dezvolta un atac, o operatiune strategica, care in afara Dunarii nu are obstacole naturale in drumul sau catre centrul Europei. Nu mai avem un santier naval unde sa facem mentenanta la navele militare. Cel de la Mangalia este in faliment. Marina are nevoie de 3-4 submarine care ar putea fi construite in cooperare, spre exemplu cu Germania asa cum au facut grecii sau sud-coreeni. Delfinul, singurul submarin romanesc a devenit un fel de muzeu si are rolul de nava scoala la ora actuala. Avem nevoie de un Arsenal naval, asa cum am avut in perioada interbelica la Galati, pentru reparatiile navelor militare utilizate pe Dunare si nu numai. Sa nu uitam, prafrazandu-l pe Kogalniceanu, ca Dunarea este cea care ne face puternici in Europa.
RC: De ce la noi exista perceptia asta ca toate programele de achizitie se desfasoara cu incetinitorul? E corecta aceasta perceptie?
AG: E foarte corecta.
RC: Dar care e misterul?
AG: Misterul este ca nu exista vointa politica pentru alegerea unui producator, nerespectarea procedurilor de achizitie, imposibilitatea de reactie a unei industrii de armament subdimensionata si lipsita de suportul tehnologic de ultima generatie si, nu in ultimul rand, existenta unor manifestari de coruptie la nivelul politicului.
RC; Nu vi se pare ca incercam tot timpul sa impacam si capra si varza? Suntem ba cu americanii, ba cu europenii? Sa nu se supere unii, sa nu se supere ceilalti.
AG: Noi asa facem, aveti dreptate. Numai ca nu exista vointa politica. Trebuie sa cumpar ce imi trebuie mie in Romania. Nu trebuie sa ma uit la cine produce. Deci eu am nevoie de tancuri de exemplu. Mi-a dat americanul prin 1996-97 sa iau tancuri Abrams A1 stocate in desert dupa ce fusesera folosite in razboiul din Golf. Trebuia doar sa le iau de acolo, sa le pun pe o nava si nu plateam nimic pentru ele. Nu m-am dus sa le iau pentru ca fabricam noi si eram prea mandri de acest fapt. Tancul nostru nu era la fel de performant ca cel american…
Americanii au un singur tip de tanc si doua tipuri de fregata. In Europa sunt 16-17 tipuri de tancuri, 18 tipuri de fregate si am putea continua lista diferentelor intre Europa si SUA referitoare la echipamentele militare. Acest numar mare de echipamente, in caz de criza, necesita o logistica impresionanta si aproape imposibil de realizat. De aceea americani s-au apucat sa prepozitioneze tehnica militara (tancuri, tunuri autopropulsate, transportoare blindate etc) in depozite pe flancul estic.
Eu trebuie sa iau echipamentele ale caror costuri de mentenanta sunt cele mai scazute pe ciclul de viata, dar fara sa fac rabat la performante. Un echipament poate fi mai scump la cumparare, dar mai usor de intretinut de-a lungul vietii. Nu trebuie sa fac un sector al industriei de aparare cu 100.000 de oameni. Trebuie sa fac un sector cu 30-50 de mii de oameni care sa produca echipament performant, dar am nevoie si de o industrie orizontala care sa produca subansamble.
Or noi am facut blocuri si restaurante in locul fabricilor care produceau componente pentru armata (vezi Turbomecanica trasformata in restaurant grecesc). De aceea am nevoie de offset pentru a construi in Romania fabrici de productie cu tehnologie de ultima generatie. Este mult mai complicat decat auziti la politicienii nostrii care modernizeaza industria de aparare zilnic … din cuvinte!
Noi nu producem nici macar praf de pusca. De ce, pentru ca Fabrica de Pulberi de la Fagaras, chiar daca are autorizatie de mediu nu poate produce pulberi. Poate face numai explozivi de tipul exogen pentru ca instalatia care producea nitroceluloza, o componenta de baza alaturi de nitroglicerina, a fost taiata pentru inoxul din care erau facute instalatiile in contul unei datorii neplatite catre Primaria Fagaras. Datoria era de 7-8 miliarde de lei. Instalatiile aveau nevoie de reparatii capitale si de o statie de epurare a apelor. Erau probleme pe partea de utilitati. Toata strategia conducerii de acolo si de la centru a fost sa nu mai existe acea fabrica. De ce? Nu am un raspuns. Acum cumparam 150 de tone de pulbere de la sarbi. Sarbii fac pulberea cu componente de la rusi si oricand pot opri livrarile.
O alta problema: noi nu avem tunuri autorpropulsate. Intr-o evaluare facuta in anii 2000, americanii ne-au spus, nu puteti sa aveti in dotare doar tunuri trase cu masini, cu cai, mai stiu eu cu ce. Si vestea proasta este ca nici in momentul de fata nu exista un proiect in acest scop.
RC: Tot ce spuneti dvs. ma face sa intreb: Atunci acest buget de 2% din PIB pe care l-am alocat apararii pe ce se duce daca achizitii nu se fac?
AG: Nu se duc pe nimic. Daca nu sunt achizitii, banii nu se cheltuiesc. Ganditi-va, la 15 de ani de la aderarea la NATO, 70% din tehnica noastra militara este de pe vremea Uniunii Sovietice. Nu se poate asa ceva.
Noroc cu americanii care modernizeaza aeroportul din Campia Turzii si aeroportul Kogalniceanu cu 40 respectiv 20 de milioane de dolari. Aeroportul de la Campia Turzii va fi un aeroport pentru avioane de generatia a 5-a. Pentru ca problema mare a Europei de Est este ca toate aeroporturile sunt pregatite militar pentru avioane de generatia a 3 a. Campia Turzii va fi unul dintre cele mai importante aeroporturi militare din flancul estic impreuna cu cele din Polonia.
RC: Daca ar fi sa sintetizez ceea ce mi-ati spus as concluziona: noi avem bani, dar nu ne inzestram militar si singurii care investesc in infrastructura militara din Romania sunt strainii.
AG: Da, exact in cea mai mare parte. Avem si companii romanesti private care mai produc elemente pentru sectorul militar. Si mai avem cateva companii mari precum IAR sau Aerostar Bacau care pot produce sau face mentenanta la standarde moderne. Pe de alta parte, la Campia Turzii americanii refac inclusiv drumurile de acces in baza militara, drumuri care apartin primariei.
RC: La cati ani-distanta este Romania de o inzestrare corespunzatoare?
AG: 10-20 de ani, Daca ne-am apuca de o corveta anul asta, prima ar iesi peste trei ani si urmatoarele peste inca sapte ani. Si ajungem in anii in care probabil ca nici acestea nu vor mai fi de ultima generatie.
RC: Deci in acesti 10-20 de ani vom ramane dependenti de securitatea pe care ne-o asigura altii.
AG: Exact. Si vedeti ca in Tratatul NATO nu exista doar articolul 5, cel care se refera la aparare mutuala. Mai exista si articolul 3 care spune ca trebuie sa iti asiguri propria aparare pentru o perioada de timp pana la sosirea fortelor aliate.
Adevarul este ca Romania mai are foarte mult de lucrat pe zone programelor de inzestrare. Nu cred ca ne vom alinia prea curand cu tehnica la nivelul corespunzator, chiar daca facem aceste licitatii, care fie nu se finalizeaza, fie intram intr-o discutie nesfarsita legata de contestarea rezultatului lor. Procedurile de achizitii la nivel guvernamental sunt greoaie si haotice. Contestatiile sunt un mod de blocare a achizitiei din cauza procedurilor de rezolvare.
RC: Pentru ca vorbeati la un moment dat despre cercurile de influenta prezente in Romania… cineva ar putea sa se gandeasca: oare nu exista si o premeditare a amanarii la nesfarsit a programelor de inzestrare?
AG: E posibil. Eu nu zic ca achizitiile se fac doar pentru o tehnica foarte buna. De multe ori statele fac achizitii de tehnica militara pentru un suport politic sau pentru a obtine avantaje gopolitice in interes national. Ministrul francez al apararii, d-na Florence Parly, spunea ca tratatul NATO contine articolul 5, nu articolul F-35, referitor la achizitia de avioane de lupta americane. Deci acesta este sentimentul in Europa, ca exista o presiune in directia achizitionarii de tehnica de la americani.
Eu personal cred ca orice tara care vrea sa aiba o armata performanta trebuie sa cumpere tehnica performanta, iar F-35 este un avion performant de generatia a 5-a. Daca as vrea sa cumpar avioane acum as lua F-35 pentru ca cel in productia curenta costa cu 8 milioane mai mult decat un F-16 Block 74 de generatia 4, adica 88 de milioane. Daca ar fi sa cumpar rachete anti-nava as cumpara de la francezi Exocet o racheta extrem de buna. Eu cred ca o politica echilibrata a guvernului sub umbrela necesitatilor militare poate aduce achizitii de pe piete diverse, atat de pe piata europeana, cat si de pe piata americana. Diferenta intre piete este ca cea americana are tehnica folosita in razboaiele recente ceea ce creaza siguranta in utilizare.
In fond, problema este ce obtii prin offset de la vanzator. Exemplul Poloniei care a cumparat 48 de avioane F-16 noi de la americani este elocvent. Varsovia a obtinut un transfer tehnologic de 160% pentru cele 3,5 miliarde platite pe avioane. Au avut peste 160 de investitii directe in industria poloneza. Nu guvernul america s-a implicat, ci firma Lokheed care a asigura offsetul. Deci se poate.
RC: Concluzia ar fi…
AG: Pe flancul estic sunt doua nuci tari: Romania si Polonia. Exista aceasta noua axa despre care nu cred ca ati auzit pana acum: Bucuresti-Varsovia-Washington. Este o noua axa care face ca cele doua tari sa apere Europa la ora actuala impreuna cu americanii. Am preluat o lectie de dupa primul razboi mondial si anume conceptul geopolitic Intermarium al generalul Pilsudski si am dezvoltat-o intr-o initiativa denumita Initiativa celor Trei Mari. O bariera la agresiunea continua in Est a Rusiei. Ne aflam in Europa Noua a lui Rumsfeld, fostul Secretar al Apararii al SUA. Este o schimbare dramatica a conceptelor geopolitice in flancul estic. Romania se afla geografic lipita de o zona fierbinte: Ucraina.
Daca va uitati la discutiile care au avut loc in trilaterala de la Ierusalim dintre Rusia, SUA si Israel, Rusia nu mai este interesata de Siria. Rusia este interesata de Europa si de eliminarea restrictiilor impuse de americani si de, atentie, eliminarea scuturilor din Romania si Polonia. Deci astea sunt prioritatile. Rusia vrea in continuare sa-si asigure reluarea influentei in zona Europei Centrale si Est Europene. Realitatea din teren ne arata ca asa ceva nu este negociabil pentru americani. Washingtonul are putina incredere in corectitudinea Moscovei.
RC: Va multumesc.
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate