Traim intr-o tara care imbatraneste si se depopuleaza intr-un ritm ametitor. In ultimii 30 de ani populatia a scazut cu 3,5 milioane de locuitori, iar prognozele ONU arata ca, pana in 2050, va mai pierde inca 3,3 milioane de locuitori. Adica tara in care traim va avea a saptea cea mai drastica reducere a populatiei din lume. Problema insa nu va fi doar ca vom fi mult mai putini, ci si ca vom fi mult mai batrani. Conform estimarilor, pana in 2060 o treime din populatia acestei tari va avea peste 65 de ani.

 Fara doar si poate, astfel de evolutii dramatice isi pun amprenta asupra economiei si vietii, oferind oportunitati temporare, dar si grave probleme sociale. Iar valul oportunitatilor va veni si va trece cu valul demografic care va fi urmat de generatii din ce in ce mai putin numeroase. Priviti la explozia si apoi la involutia sistemului de invatamant superior privat, priviti la scolile si gradinitele de stat care incep sa se inchida din lipsa de copii. Sa fii intr-un business care tinteste populatia foarte tanara a acestei tari nu pare sa mai ofere perspective interesante. O cerere cel mult stabila e tot ce poti spera, dar in niciun caz o piata cu potential de crestere.

 Oportunitatile de afaceri urmeaza in mod clar generatia „decreteilor”, care este cea mai numeroasa dintre cele existente. Acesti oameni au ajuns in punctul in care copiii lor isi iau zborul, sau si l-au luat deja. Sunt oameni care au acumulat bunuri pe parcursul vietii si care trec intr-o noua etapa a existentei lor: aceea in care sunt mult mai interesati sa cumpere experiente pe care sa le traiasca in timpul liber pe care il au acum. Turismul este principalul beneficiar al acestui comportament si explozia cifrei de afaceri din turism, a numarului de pasageri de pe aeroporturi nu sunt straine de acest subiect. Iar toti cei care activeaza in business-ul oferirii de experiente vor prospera inca 10-15 ani de acum incolo.

Mediul de afaceri trebuie sa fie constient ca, intr-o tara cu dinamica demografica negativa atat de puternica, odata cu schimbarea varstei, bugetele pesonale si familiale se schimba, atat in marime cat si in structura, iar obiceiurile de munca si viata se schimba si ele profund. O serie de de elemente urca in ierarhia prioritatilor, pe masura ce se apropie varsta de pensionare: preocuparea pentru sanatate, pentru o alimentatie mai sanatoasa, pentru cunoastere si, in masura in care isi permit, pentru economii.

Astfel de tendinte le vedem oglindite deja in dinamica cererii si in reactia unor oameni de afaceri care au sesizat oportunitatea. Preocuparea pentru sanatate se reflecta in cresterea rapida a cererii pentru servicii medicale private si de asigurari de sanatate, pentru distributia de medicamente. Si aceasta este o tendinta care, fara doar si poate, va continua sa aiba un avant puternic in urmatoarea decada.

Calitatea indoielnica a infrastructurii medicale din sectorul de stat va da un impuls suplimentar acestei tendinte. Pe masura ce gradul de sofisticare a sistemului medical privat va creste, turismul medical al pacientilor straini in cautare de servicii medicale ieftine va castiga in importanta. Este o tendinta deja prezenta in zona serviciilor stomatologice.

Popularitatea alimentelor bio va fi si ea in crestere, la pachet cu tentatia din ce in ce mai multor romani de a cauta mici producatori de incredere pentru legume si fructe bio sau de a si le cultiva singuri. Cred ca Romania are un potential imens aici, care nu este valorificat, si anume de a profita de imaginea de teritoriu inca „virgin”, nechimizat, pe care o are, si de a o asocia unor alimente neindustrializate si naturale.

Generatia „decreteilor” care imbatraneste acum are prea putin in comun cu parintii lor din perioada cand aveau aceeasi varsta. Este o generatie de oameni mult mai putin complexati de varsta pe care o au, care se simt tineri si care vor sa isi prelungeasca viata de adult tanar cat mai mult. In acest context, oferta de servicii de petrecere a timpului liber si de amuzament pentru astfel de oameni va fi in crestere. Cei care ii vor trata la gramada cu populatia tanara nu vor beneficia la maxim de oportunitatea oferita. Posturile de radio care ofera muzica anilor 80-90-2000 sunt la fel de populare ca cele care ofera ultimele hit-uri. Din acest punct de vedere, cluburile par sa se miste mult mai incet in a-i urmari pe cei care isi doresc sa isi retraiasca tineretea. Merita observata explozia scolilor de dans de societate.

 Oamenii acestia nu doar ca se vor simti mai tineri, dar vor fi si fiziologic mai tineri, mai sanatosi. Speranta de viata este in crestere si, din 1990 pana in prezent, a crescut in tara noastra cu aproximativ 7 ani. Si va continua sa creasca. Aceasta inseamna ca si disponibilitatea oamenilor de a munci pana la varste mai inaintate va creste. Este dovedit faptul ca cei care raman persoane active, in pofida avansarii in varsta, au sanse mai mari sa incetineasca alterarea capacitatilor intelectuale din cauza imbatranirii. In plus, obtinerea de venituri suplimentare va fi inca un element de motivare. Deci companiile vor trebui sa fie pregatite pentru crearea unui cadru de lucru flexibil, capabil sa integreze oameni mai in varsta. O oferta care nu va fi de neglijat, avand in vedere forta de munca tanara putina si neexperimentata care va exista.

Desigur, angajarea dincolo de varsta de pensionare va atenua intr-o anumita masura socul pensionarii masive a decreteilor, dar impactul acesteia din urma va fi totusi formidabil. Sa ne imaginam ca, dintr-o data, toti acesti oameni se vor transforma din contributori la bugetul statului in beneficiari ai pensiilor publice platite din bugetul statului. In conditiile in care bugetul de asigurari sociale inca de acum, cand ei contribuie, are un deficit imens, viitorul pensiilor publice arata foarte foarte prost. Sistemele de pensii private vor fi chemate sa atenueze acest impact, dar ele nu o vor putea face decat in masura in care vor fi lasate sa functioneze, iar  contributiile la fondurile de pensii vor ramane suficient de mari. Pensii private mari nu pot fi decat consecinta unor contributii pe masura.

 In ansamblu, o scadere puternica a nivelului de trai al „decreteilor” nu va putea fi evitata decat de cei care realizeaza inca de pe acum ca trebuie sa economiseasca „cu disperare” bani pentru perioada de pensionare. Pentru ca pensia publica nu va oferi peste 20 de ani mai mult decat „o glazura” la veniturile pe care vor trebui sa si le asigure din economiile si investitiile pe care si le-au facut singuri. Explicatia este simpla, dar dura: aceasta tara va deveni batrana inainte de a deveni bogata.

 Aceasta inseamna ca peste 15-20 de ani, comportamentul consumatorilor va suferi modificari importante, pe masura ce veniturile lor se vor injumatati. Vom asista la o disolutie a clasei de mijloc si la o polarizare accentuata a societatii. Apartenenta la clasa de mijloc inainte de pensionare nu va garanta si apartenenta la aceasta clasa dupa pensionare. Deoarece pensia publica va fi o functie dependenta nu doar de marimea contributiilor in perioada vietii active, ci si de numarul celor care vor contribui peste 15-20 de ani la buget pentru plata pensiei noastre, a batranilor. Iar ei vor fi jumatate din cati vom fi noi…

Exceptie vor face aceia dintre noi care economisesc inca de pe acum, sau cei care nu trebuie sa economiseasca, pentru ca vor beneficia de pensii speciale. Existenta acestei din urma categorii va duce la cresterea polarizarii numeroasei comunitati de pensionari. In timp ce veniturile marii majoritati se vor injumatati la pensionare, veniturile celor cu pensii speciale vor fi afectate doar in mica masura.

 In aceste conditii, o mare parte din sumele economisite azi, in banci, fonduri de investitii sau fonduri de pensii vor fi dezinvestite si folosite pentru consum. O parte din aceste sume pe care sistemul financiar le-a folosit pentru sustinerea dezvoltarii tarii vor disparea. Ceea ce inseamna ca cresterea economica va incetini si ca numarul bancilor si al fondurilor de investitii va scadea. Marimea va conta si, cel mai probabil, vor supravietui doar cei care care sunt suficient de mari pentru a putea prelua un astfel de soc si de a ramane profitabili.

 Un comentariu pentru cei care au investitii imobiliare pentru a-si asigura din chirii un venit constant la pensie. Intrebarea  pe care cred ca ar trebui sa si-o puna este ce se va intampla cu pretul imobilelor si al chiriilor, in conditiile in care populatia tarii scade rapid si mai si imbatraneste. Cine va mai cumpara case? Cine va mai plati chirii pe apartamente si care va fi nivelul chiriilor pe care isi vor permite sa le plateasca ? Desigur ca populatia in varsta va locui in casele pe care le detine deja. Dar pe masura ce multi dintre proprietarii actuali de locuinte deja in varsta nu vor mai fi, generatiile tinere vor prefera sa cumpere/inchirieze aceste imobile mai degraba vechi sau imobile noi. In consecinta, piata imobiliara cred ca va suferi niste mutatii importante, care ar trebui analizate si anticipate de cei care asteapta un supliment de pensie din detinerile lor imobiliare.

 Cererea de servicii medicale va fi si ea in crestere. Insa prabusirea veniturilor populatiei si scaderea numarului de angajati va face ca, peste un deceniu, cererea solvabila pentru servicii medicale private sa fie in stagnare sau in scadere. Asta cu atat mai mult cu cat cererea actuala este finantata de oferta de asigurari de sanatate pe care din ce in ce mai multi angajatori o au. Din momentul in care „decreteii” nu vor mai fi angajati, totul va deveni mult mai costisitor pentru ei. Motiv pentru care presiunea pe sistemul medical de stat va fi intr-o puternica crestere. Din acest punct de vedere, nu doar ca sistemul multipilon al pensiilor trebuie pastrat, dar el trebuie replicat si in zona de asigurari de  sanatate, pentru a evita un colaps al sistemului public.

 O populatie batrana nu va avea insa nevoie doar de asistenta medicala. Ea va avea nevoie si de ingrijire. Iar noi vom fi cu mult mai singuri decat sunt parintii nostri astazi. Plecarile incurajate sau nu ale copiilor nostri vor face ca la batranete sa fim in mare masura pe cont propriu. Consecintele le vedem deja in state care sunt batrane. In Italia, peste 22% din populatie are peste 65 de ani. Iar cererea pentru personal de ingrijire este foarte mare, in pofida faptului ca Italia este una dintre tarile in care legaturile familiale sunt mai puternice decat in nordul Europei.

 Cererea de personal de asistenta din Italia a dus la un flux important de imigratie provenind din estul Europei, in primul rand din Romania. Va fi aceasta o solutie si pentru viitorii batrani singuri ai tarii noastre? Raspunsul este simplu: doar in masura in care acestia vor avea suficient de multi bani. Pentru ca vor trebui sa concureze cu cererea, in crestere si ea, a pensionarilor mai avuti din vestul Europei. Doar foarte putini batrani vor avea acest privilegiu aici, reflectie a polarizarii despre care am vorbit. In consecinta, „importarea” de asistenti sociali ar putea fi o afacere in crestere, dar cu potential limitat.

 Ceea ce ne duce la cealalta solutie. Cresterea semnificativa a numarului de camine de batrani. Multi dintre cei de varsta noastra, care nu vor avea copii, deloc sau nu in preajma, si care nu vor putea sa isi poarte singuri de grija, vor ajunge clienti ai caminelor de batrani. Aceasta mi se pare o oportunitate de afaceri cu potential si, daca ati urmarit presa, sunt oameni de afaceri care in Bucuresti sau Constanta se misca in directia construirii unor astfel de stabilimente.

Ca si in perioada timpurie a pietei imobiliare, primele proiecte sunt in primul rand pe segmentul lux, dar sa fim seriosi… Prea putini pensionari romani isi vor putea permite astfel de servicii. Mult mai putini decat si-au permis locuinte de acest standard pe perioada vietii active. Din acest motiv, viitorul este mai degraba al celor care vor investi in camine pe segmentul de pret mediu. Si, cu siguranta, statul trebuie sa isi asume un rol in furnizarea de adaposturi decente, la un pret rezonabil. Din pacate, calitatea functionarii sistemului public de sanatate nu creeaza un precedent incurajator.  

 Desigur, vor exista si perdanti ai imbatranirii, asa cum exista si in tarile dezvoltate. Japonia, o tara in care 27% din populatie are peste 65 de ani, ne ofera solutii alternative de supravietuire a batranilor. Aproape o femeie din cinci in inchisorile japoneze este in varsta, 9 din 10 fiind condamnate pentru furtisaguri din magazine. Din 1980 pana in 2015, numarul batranilor din Japonia care traiesc singuri a crescut de 6 ori, pentru a ajunge la 6 milioane. In conditiile in care jumatate dintre femeile de peste 65 de ani sunt confruntate cu saracia, intrarea la inchisoare reprezinta o modalitate de a primi companie si ingrijire pe gratis. Asta este in Japonia, unde in lipsa imigrantilor, unii batrani incep sa fie ingrijiti de roboti. Ca tot vorbeam de cresterea polarizarii in societatile batrane…

 Dumneavoastra ce planuri v-ati facut, ca om de afaceri sau angajat, pentru a supravietui intr-o Romanie a batranilor din ce in ce mai singuri?

Un weekend placut!

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate