Ultimele date arata ca productia de petrol a OPEC a crescut in iulie, ceea ce pune sub un mare semn de intrebare capacitatea tarilor producatoare de petrol de a lua masuri cu adevarat eficiente in directia limitarii ofertei si cresterii pretului petrolului. Cred ca situatia in care se gasesc aceste tari este aceea a pasagerilor care incearca sa paraseasca primii o corabie care se scufunda. Motivul este explicat in comentariul scris de mine in urma cu peste doi ani, inainte de aparitia blog-ului, si care isi pastreaza in totalitate actualitatea. Iata-l mai jos.
M-am hotarat ca in aceasta saptamana sa ies din tiparul comentariilor macroeconomice si a celor legate de pietele financiare si sa abordez un subiect care, chiar daca este mai degraba legat de piata marfurilor, are un impact semnificativ atat asupra evolutiilor macro cat si asupra pietelor financiare: pretul petrolului si perspectiva acestuia pe termen lung. Intrebarea de 100 de puncte de pe buzele tuturor este: In ce masura injumatatirea pretului este noua realitate sau doar o evolutie temporara? Discutia este esentiala din foarte multe puncte de vedere o enumerare care nu se doreste exhaustiva incluzand: perspectivele cresterii economiei globale, evolutia inflatiei si dobanzilor la nivel international, viitorul economiei tarilor exportatoare, evolutia financiara a firmelor petroliere, investitiile in energii nepoluante, schimbarea echilibrelor geostrategice si lista ar putea continua.
Sa recapitulam. In numai 4 luni pretul petrolului a scazut cu peste 50% OPEC dovedindu-se incapabila sa aiba o actiune coordonata care sa stavileasca aceasta evolutie. Prabusirea pretului petrolului a luat prin surprindere atat analistii cat si producatorii. Nimeni nu anticipa asa ceva si, din acest motiv, explicatiile au venit in totalitate post-factum si au variat de la analize de tip cerere-oferta pana la teorii ale conspiratiei care presupuneau ca este o miscare dirjata de S.U.A. prin intermediul Arabiei Saudite pentru a lovi in interesele economice ale Rusiei. In toate aceste comentarii nu am reusit sa gasesc un unghi pe care vreau sa vi-l impartasesc in acest comentariu, un unghi suficient de plauzibil pentru ca sa va dea de gandit cel putin in weekend-ul care urmeaza.
Cred ca ceea ce ar trebui remarcat este faptul ca, spre deosebire de situatiile precedente cand presiuni in directia scaderii pretului au fost contracarate de ajustari ale cantitatilor de petrol produse de tarile OPEC, de data aceasta, nu exista nici cea mai mica intentie ca astfel de cantitati sa fie modificate. Mai mult, este foarte probabil ca volumele de petrol puse pe piata sa creasca chiar si mai mult in varianta in care negocierile dintre S.U.A si Iran privind programul nuclear al celui din urma se vor finaliza cu succes. Aceasta ar atrage incetarea embargo-ului asupra exporturilor de petrol iranian. Desigur, faptul ca S.U.A. a devenit intre timp mult mai putin dependenta energetic si chiar potential exportator prin identificarea de metode neconventionale de extragere a resurselor de hidrocarburi pe care le are precum si raspandirea acestor metode in alte tari fac ca influenta pe care o are OPEC asupra pietei petrolului sa fie in scadere marcanta. Dar poate asta sa explice frenezia cu care producatorii inunda piata cu petrol din ce in ce mai ieftin, cele 1,5 milioane de barili pe zi extrase in exces peste oferta facand din ce in ce mai rare capacitatile de stocare? Nu cred. Indarjirea cu care par toti sa vrea sa aduca la suprafata petrolul pe care il mai au intr-un demers care frizeaza irationalul cred ca are de fapt un calcul extrem de rational in spate. Am sa explic.
Revista Nature a publicat recent un studiu al University College London (UCL) preluat ulterior si de unele publicatii care argumenteaza in esenta ca un angajament ferm al comunitatii internationale de a limita cresterea temperaturii globale la 2 grade Celsius ar face ca o mare parte dintre rezervele de combustibil fosil sa ramana in pamant neexploatate. Astfel, conform studiului, 82% din rezervele globale de carbune, 49% din cele de gaz si 33% din cele de petrol ar ramane neutilizate. O distributie a neutilizarii rezervelor in functie de zone geografice este detaliata in tabelul alaturat.
In aceste conditii, cu cat angajamentul comunitatii internationale, si mai ales a marilor puteri economice, in directia respectarii acestor limite este mai ferm, cu atat este mai probabil ca perspectiva pastrarii de resurse de hidrocarburi neexploatate in pamant sa duca la schimbari dramatice in strategia de exploatare a tarilor producatoare. Si suspectez ca astazi suntem martorii acestor schimbari.
Pana acum, strategia principalilor producatori de petrol a fost centrata in principal pe maximizarea valorii veniturilor prezente si viitoare prin monitorizarea pretului petrolului. S-a urmarit valorificare petrolului la preturi cat mai mari in conditii de sustenabilitate economica, adica evitand ca un pret excesiv de mare al petrolului sa duca la o incetinire sau recesiune economica globala. Dar studiul mentionat mai sus schimba dramatic regulile jocului. Odata cu aparitia probabilitatii ca o parte din rezerve sa ramana neexploatate, maximizarea veniturilor nu mai presupune doar obtinerea de preturi cat mai mari, ci si valorificarea la maxim, de preferat in totalitate a rezervelor disponibile. Simplificand la maxim rationamentul, intre a vinde doar 50% din rezerve la 90 de dolari barilul si a vinde 100% din rezerve la 55 de dolari barilul este rational economic sa preferi a doua varianta chiar daca pretul este mult mai mic.
Primele tari care au avantajul unei abordari atat de flexibile sunt tarile care au costuri de exploatare foarte mici. Arabia Saudita este intr-o pozitie privilegiata, detinand nu doar cele mai mari rezerve, dar si printre cele mai mici preturi de extragere. In aceste conditii, ar putea fi privita ca mai mult decat o concidenta faptul ca aceasta tara, care istoric a fost un avocat al stabilitatii pretul petrolului si care a moderat negocierile intre diversi producatori pentru a impiedica scaderea pretului, a devenit intre timp un sustinator al pastrarii volumelor actuale in pofida scaderii pretului. Pe de alta parte, fiind vorba de un joc cu suma nula, maximizarea veniturilor unor astfel de tari cu costuri de exploatare mici va face ca alte proiecte, cu costuri de exploatare mari, sa fie inchise. Perfect logic economic: petrolul scump are sanse mai mari sa ramana nexploatat decat cel ieftin. Dar aceasta 
diferentiere poate fi facuta doar print-un pret scazut al petrolului. Un pret ridicat nu doar ca face toate explorarile rentabile dar stimuleaza din plin si gasirea de resurse de energie alternative. Deci pastrarea in continuare a unui pret scazut al petrolului va avea doua consecinte importante: maximizeaza veniturilor viitoare al producatorilor cu rezerve mari si costuri mici de exploatare si descurajeaza proiectele de energie alternativa.
Deci eventuala pastrare pe termen lung a unui pret scazut al petrolului este o veste buna? Pentru unii da pentru altii nu, iar tabelul alaturat prezinta sintetic lista castigatorilor si perdantilor. In acelasi timp, nu este lipsita de importanta si schimbarea echilibrului geo-politic pe care un pret scazut al petrolului le-ar aduce prin ricoseu in conditiile in care castigatoare vor fi economiile tarilor dezvoltate, a Chinei, a Arabiei Saudite, in timp ce printre perdanti se vor regasi Rusia, Iran, Venezuela, Libia.
Romania, ca importator net de petrol, se gaseste in randul beneficiarilor, ieftinirea importurilor fiind contrabalansata partial de scumpirea dolarului. Pe de alta parte, strategia energetica a Romaniei va trebui sa tina cont, din perspectiva surselor primare utilizate, de limitarile emisiilor de carbon la care se vor angaja tarile Uniunii Europene si la care si Romania va deveni parte. Din acest punct de vedere, investitiile in utilizarea carbunelui ca sursa de energie primara par sa fie un pariu foarte riscant.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate