In ultimele saptamani, vedem o concentrare a discutiilor din spatiul public pe competentele candidatilor la Presedintie. Ca este vorba de talk show-uri, dezbateri televizate, analize ale unor comentatori politici, toti incearca sa transforme evaluarea candidatilor intr-un concurs de cultura geopolitica sau cultura generala.
La prima vedere, tinand cont de responsabilitatile specifice ale Presedintiei, pare un demers legitim. In realitate insa, cred ca toate demersurile amintite mai sus vor fi in cea mai mare parte irelevante pentru rezultatul votului. Limbile straine pe care le cunoaste un candidat sau altul, detaliile despre functionarea institutiilor internationale, cunostintele legate de politica externa sau de aparare nu vor fi elementele cruciale pentru votul majoritatii romanilor. Cu siguranta va exista o minoritate care va pune in balanta aceste elemente, si pe care o si vedem activa pe retelele de socializare sau in studiourile de televiziune. Dar nu pentru marea majoritate.
O astfel de evaluare, poate suprinzatoare pentru multi, este confirmata de singura imagine comuna pe care toate sondajele de opinie, atat de diferite altminteri, o dau: niciuna dintre ierarhiile anticipate de ele nu oglindeste ierarhia competentelor candidatilor in politica externa si aparare. Daca votantii ar fi pus la mare pret aceste responsabilitati-cheie ale Presedintelui Romaniei, pe cei care au facut o cariera in domeniile respective ar fi trebuit sa ii vedem in mod consecvent in top-ul rezultatelor.
Nu este cazul. Si nu este cazul pentru ca principala calitate pe care populatia pare sa o prioritizeze este mai degraba “credibilitatea”. Indiferent ca vorbim despre candidati care promit o politica de dreapta sau de stanga sau una orientata spre Est sau Vest, ei vor atrage voturi doar in masura in care au deja un capital de incredere suficient de ridicat ca sa duca la concluzia ca ceea ce promit vor si livra. Daca semnalizeaza stanga, vor vira la stanga, daca semalizeaza dreapta, vor vira intr-adevar la dreapta. Alte mari directii alternative sunt Vest-Est sau internationalism-nationalism. Insa o astfel de evaluare a candidatilor va fi facuta prin filtrul experientei de viata si al educatiei fiecarui segment al populatiei. Din perceptia credibilitatii fiecarui candidat deriva preferintele pe care sondajele de opinie le oglindesc astazi. Si, da, perceptia este subiectiva.
Problema candidatilor, insa, este ca credibilitatea nu se construieste doar in campania electorala. Credibilitatea oricui este consecinta unui comportament manifestat in mod consecvent de-a lungul anilor. Din acest punct de vedere, lucrurile nu mai pot fi reparate in ultimul ceas. Mai degraba pot fi doar stricate in ultimul ceas.
SI totusi, este prioritizarea credibilitatii si onestitatii de catre electoratul roman o naivitate?
Istoricul american David McCullough, reputat pentru biografiile unor importanti presedinti americani care i-au adus si doua premii Pullitzer, sustinea in cartea biografica a presedintelui Truman o idee poate relevanta pentru discutia noastra.
Cea mai importanta calitate pe care un presedinte trebuie sa o aiba este “caracterul”.
Subscriu.
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate