Ma intorc dintr-un circuit facut in concediu in Romania cu o convingere ferma: d-nul Pareto trebuie invitat sa guverneze in turismul romanesc! Va intrebati cine este domnul Pareto?
Vilfredo Pareto este un economist si filozof italian nascut in 1848. Povestea spune ca el a observat la un moment dat ca 20% din pastaile din gradina produc 80% din boabele de mazare. Mai departe, tot el a descoperit ca 20% din familiile italiene detineau 80% din pamanturi. In continuare a constatat ca in industria italiana 20% din companii generau 80% din productie.
Principiul lui Pareto sau regula 80/20 a fost ulterior dezvoltata si popularizata de faimosul consultant in management Joseph M. Juran, care a sintetizat-o in final prin urmatoarea afirmatie: “80% din rezultate vor veni din 20% din actiune”. La nivel microeconomic, aceasta regula ne atrage atentia cand, de exemplu, aproximativ 20% din clienti au impact asupra 80% din vanzari. Deci daca o companie are probleme cu vanzarile, cel mai eficient este sa evalueze situatia celor mai mari 20% din clienti si nu a tuturor. In egala masura, la nivel macroeconomic, 20% din provocarile cu care se confrunta o economie au un impact de 80% asupra evolutiilor ei. Ceea ce ma aduce mai aproape de tema de astazi pe care o abordez asumandu-mi faptul ca nu sunt un expert in turism.
Haideti sa presupunem ca in Romania exista 300 de obiective turistice cu adevarat remarcabile, care ne individualizeaza ca tara, atragand turisti din lumea intreaga. Principiul Pareto ne-ar spune ca 60 dintre acestea au un impact de 80% asupra turismului romanesc. Adica, indiferent cati bani vom da pe standuri la targuri de turism sau pe studii sofisticate legate de oportunitatea de a avea drept logo o frunza sau o oaie, daca aceste 60 de obiective turistice nu vor fi organizate si administrate la standarde europene, turismul romanesc nu-si va realiza potentialul. Vom continua sa practicam un turism de “lumea a treia”, in pofida unor obiective “de lumea intai”.
Deci, ce-ar fi daca le-am identifica pe acestea 60 si nu le-am mai lasa pe mana administratiilor locale sau judetene, ci le-am transforma in obiective turistice de importanta nationala, care sa fie dezvoltate si amenajate prin programe guvernamentale. Stiu povestea cu importanta descentralizarii, dar cred ca asta ar trebui sa fie valabila pentru proiectele de importanta regionala. Or aceste 60 de obiective turistice ar avea in mod clar o importanta nationala.
Deci miza excede interesul local, care de multe ori ii pune pe primarii de sate/orase sau sefii consiliilor judetene sa decida daca este mai important sa aloce bani pentru canalizare, apa curenta, scoli, spitale, sau pentru amenajari turistice. Pentru ca, in mod inevitabil, pe astfel de liste, amenajarile turistice vor ajunge intotdeauna in coada prioritatilor, avand in vedere ca vor aduce mai putine voturi decat celelalte demersuri. Mai mult decat atat. Haideti sa fim sinceri. Priceperea sau gradul de sofisticare al primarilor din satele romanesti vor putea doar rareori sa concureze cu priceperea primarilor din alte tari turistice cu experienta de decenii in acest domeniu.
Faptul ca dupa atata timp masurat in zeci de ani turistii continua sa isi inghesuie masinile claie peste gramada cand viziteaza Sapanta, cascada Bigar sau castelul Bran e o dovada a impotentei administratiei locale de a rezolva o problema absolut elementara. Faptul ca turisti veniti de la mii de kilometri pe biciclete rateaza drumurile spre manastirile de lemn din Maramures (incluse deh in patrimoniul UNESCO) din lipsa de indicatoare clare ne va duce faima peste hotare cu siguranta. Noroc cu cu initativele unor anonimi, care au desenat cu marker-ul pe stanci (!) sageti care iti indica cum poti ajunge la unele obiective turistice, precum morile de apa de la Rudaria, unele dintre putinele mori de apa inca functionale in Romania. Si va asigur ca aceasta improvizatie utila, dar jalnica, nu este singulara.
Desigur, mi se va spune ca guvernul, ministerul se ocupa de obiective strategice si abordari pe termen lung. Eu propun ca avand in vedere esecul constant al oricaror strategii guvernamentale pe termen lung in Romania, Ministerul Turismului sa aiba o “strategie” cu mult mai simpla: dezvoltarea si prezentarea la standarde europene a primelor 60 de obiective turistice din Romania.
Adica stiti, mi-ar placea si mie sa ajung pana la ele pe niste drumuri asfaltate si marcate, urmand niste indicatii cat se poate de clare. Odata ajuns acolo sa vad ca exista un panou care imi explica unde sunt numeroasele parcari si cate locuri libere mai sunt in fiecare. In caz ca nu se pot construi parcari mari in orase/sate, sa fie construite la periferie, iar turistii sa fie transportati de autobuze turistice catre zonele de interes.
Odata achitata taxa de intrare (pentru care primesc bilet!), sa pot alege tururi periodice cu ghid sau audiofoane, sau sa pot descarca aplicatii de pe internet, care sa imi povesteasca istoria acelor locuri. Mi-ar mai placea ca, in acest fel, renovarea unei biserici de lemn maramuresene sa nu mai dureze 15 ani, asa cum ni s-a explicat. Si mi-ar mai placea ca drumuri judetene asfaltate rezonabil sa nu se transforme brusc in sosele cu gropi sau denivelari teribile odata cu trecerea de placuta de intrare in sat, adica locul in care se schimba administratorul.
Decoamdata primarii multor sate romanesti au ales sa faca partea “cea mai dificila”. Au infiintat “centre de informatii turistice” intr-o gramada de localitati fara obiective turistice marcante si care nu au parte de turisti. Ca urmare, in cazul in care le gasesti, constati ca sunt niste case de cele mai multe ori inchise si goale. Cam asta este nivelul de sofisticare, dupa cum spuneam…
Deci domnilor, haideti sa uitam de strategii pe termen lung si de logo-uri. Haideti sa indentificam cele mai atractive 20% obiective turistice romanesti, sa le luam din responsabilitatea administratiei publice locale si in 12 luni sa le ducem la perfectiune din punctul de vedere al prezentarii turistice. Cat de greu poate fi sa faci niste exproprieri, sa construiesti niste parcari spatioase cu acces controlat, sa asfaltezi cateva drumuri judetene si sa pui niste indicatoare de plastic. Efort mic, impact urias. Din nou, 20/80.
Insa la lista celor 20% as vrea sa mai adaug o tema suplimentara de relevanta nationala, pe care nu o va putea administra guvernul, dar pe care guvernul ar trebui sa o reglementeze si sa amendeze cu promptitudine maxima orice abatere, deoarece au un impact urias asupra perceptiei turistilor care ne viziteaza tara.
Eliminarea dupa decenii a mizeriei cvasitotale existente in parcarile de pe sosele prin: introducerea de cosuri de gunoi in toate, golirea lor periodica, instituirea si aplicarea de amenzi usturatoare pentru cei care produc mizerie. (Cea mai mare amenda vazuta de mine vreodata a fost de 15.000 de dolari pentru aruncare de gunoi pe un segment de autostrada din SUA. Adica de vreo 7 ori salariul mediu…).
Deci ce ziceti? Il luati pe domnul Pareto consilier pentru dezvoltarea cu costuri minime si impact maxim a turismului romanesc?
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate