Una dintre intrebarile pe care le primesc cel mai des este urmatoarea: “In contextul actual, in ce ar trebui sa isi investeasca romanii economiile?” E o intrebare care ma pune intr-o situatie imposibila. Pe de o parte, pentru ca un raspuns este asteptat cu maxim interes, pe principiul “la cate analize face omul asta, chiar ar trebui sa stie”, iar pe de alta parte pentru ca intrebarea, din pacate, nu are sens formulata astfel.

In varianta in care aveti niste bani pusi deoparte, prima intrebare ar trebui sa fie “de ce, in ce scop?”, deoarece raspunsul la aceasta intrebare este extrem de important pentru deciziile ulterioare. Sunt economii pentru vacanta verii urmatoare, pentru situatii neprevazute sau pentru perioada dupa pensionare? Cu cat perioada de utilizare a banilor este mai scurta sau mai incerta, posibilitatea transformarii plasamentului in cash devine mai importanta, iar volatilitea performantei plasamentului ar trebuie sa fie mai mica. Pentru vacanta de peste un an nu veti plasa bani intr-un teren, o investitie nelichida si care pe un interval atat de scurt devine extrem de speculativa. De altfel, speculatiile financiare sau imobiliare ar fi bine sa fie facute doar de specialisti.

O a doua intrebare cu care ma confrunt des este: “ In ce ar trebui sa imi tin banii, in lei sau in euro?” O astfel de intrebare porneste de la premiza profund gresita ca oricare dintre noi se poate angaja in speculatii valutare. Este o abordare gresita din mai multe puncte de vedere. In primul rand, asa cum am mai spus si cu alte ocazii, sa anticipezi corect si constant evolutia cursului de schimb este un obiectiv extrem de ambitios, daca nu chiar imposibil. In al doilea rand, traderii care fac acest lucru il fac pe termen foarte scurt si in conditiile in care au acces instantaneu la piata valutara, deci viteza de executie este foarte ridicata, iar cotatiile obtinute sunt extrem de competitive. La niciuna dintre aceste caracteristici nu are acces un investitor nesofisticat, deci o astfel de abordare este extrem de riscanta si costisitoare. Acesta este si motivul pentru care o parte dintre investitorii institutionali prefera sa se protejeze prin anumite produse financiare care ii protejeaza la variatiile de curs (hedging valutar), astfel incat sa dea mai multa predictibilitate veniturilor si costurilor viitoare. Deci obiectivul simplu in cazul hedging-ului nu este profit din fluctuatii de curs, ci pur si simplu predictibilitatea care va evita surprizele in situatiile financiare de la sfarsit de an.

Dar cum poate un investitor nesofisticat sa faca “hedging valutar” pe economiile sale? Foarte simplu. Economisind in moneda in care urmeaza sa faca cheltuielile. De exemplu, daca economisiti pentru achizitionarea unui automobil, atunci veti economisi in valuta in care este pretuit acesta. In felul acesta, valoarea cursului de la momentul achizitiei efective isi pierde din relevanta.

Inainte de a face o trecere in revista a principalelor oportunitati de plasare a investitiilor mai trebuie stabilita o variabila extrem de importanta, care trebuie luata in considerare: riscul pe care vreti sa vi-l asumati. Legea fundamentala a pietelor financiare este aceea ca veniturile obtinute sunt in corelatie directa cu riscul pe care vi-l asumati. Eventuale castiguri mari presupun asumarea de riscuri mari, dupa cum asumarea de riscuri scazute va duce cel mai probabil la castiguri scazute. Iar cand vine vorba de investitii cu risc mediu si ridicat, regula dupa care eu unul ma ghidez este dura, dar foarte inteleapta: “investeste doar suma pe care iti permiti sa o pierzi”.

Odata stabilite aceste elemente de baza, putem sa aruncam o privire rapid la variantele de economisire/investire existente, in ordinea profilului de risc.

Cash-ul si depozitele bancare sunt varianta cea mai lichida de economisire, fiind o alternativa pentru cei care economisesc pe termen scurt sau pentru cei care, indiferent de orizontul de timp,  sunt foarte conservatori. Desigur, la un profil de risc atat de scazut si randamentele vor fi tot scazute. Dar nu trebuie sa uitam ca ele trebuie judecate in termeni relativi. O dobanda nominala de 2% intr-un context de inflatie negativa de -1% inseamna o dobanda reala de 3%. Sau faptul ca in contextul in care va asteptati ca mai toate activele financiare sa fie in scadere, sa stati cu banii parcati in depozite poate fi un mod practic de a va conserva avutia. Un lucru pe care il practica zilele acestea inclusiv unii  investitori financiari sofisticati, ingrijorati de evolutiile viitoare ale pietelor.

Investitia in obligatiuni presupune deja asumarea unui orizont de timp. Desigur ca puteti la nevoie sa le vindeti inainte de maturitate, dar asta inseamna deja asumarea unui risc de piata. Cu alte cuvinte ca pretul obligatiunii, similar pretului unei actiuni, sa creasca sau sa scada in raport cu pretul achizitiei. Calea cea mai sigura de a evita acest risc este corelarea maturitatii obligatiunii cu momentul in care aveti nevoie de bani.

O solutie alternativa este investirea intr-un fond de investitii in obligatiuni avand avantajul ca puteti iesi usor din el, ca are un portofoliu diversificat si ca va ofera un profil de risc deobicei scazut. Pe de alta parte, dezavantajul este legat de marcarea (evaluarea) permanenta la piata, care ofera posibilitatea teoretica de a iesi in pierdere, si plata comisioanelor de administrare, care sunt insa partial compensate de economiile de scara pe care le poate furniza un fond in comparatie cu o tranzactionare individuala.

Investitia directa in actiuni presupune deja acceptarea unei clase de risc net superioare si o abordare sofisticata. Achizitia ar trebui sa fie rezultatul unui proces de analiza si evaluare, urmata dupa achizitie de monitorizarea permanenta a evolutiei emitentului. Cu cat investitorii sunt mai putin sofisticati si au tendinta sa urmeze “turma”, cu atat sunt mai mari sansele sa ajunga prea tarziu la masa cu bogatii. O zicala spune cu mult talc “atunci cand frizerul incepe sa iti sugereze ce actiuni sa cumperi, este un semnal clar ca e timpul sa vinzi”. E un lucru pe care chinezii tocmai il descopera lunile acestea. Investitiile in actiuni dau rezultate mai ales daca sunt facute la pretul corect si tinute apoi pe termen lung, desi merita subliniat ca cei care s-au speriat si au vandut in mijlocul crizei, degeaba au tinut actiunile pe termen lung. Erau probabil mai castigati daca investeau in obligatiuni.

Apetitul de risc mai ridicat si lipsa de pricepere sau de timp pentru o administrare eficienta a actiunilor poate fi rezolvata prin investirea intr-un fond de actiuni sau diversificat (obligatiuni, actiuni etc.) prin care, in schimbul platii unui comision, deciziile sunt delegate unui manager de portofoliu. Comisioanele relativ mai mari si volatilitatea pietelor necesita un orizont de investire mai ridicat, nervi de otel precum si asumarea riscului de a pierde o parte din bani. Ca in cazul oricarui fond de investitii, avantajele sunt legate de flexibilitatea sumelor si a momentului investirii sau retragerii banilor.

In fine, fondurile de pensii ofera o oportunitate din pacate inca subestimata. Chiar daca in esenta functioneaza exact ca niste fonduri de investitii, au cateva caracteristici care le individualizeaza. In primul rand, beneficiaza de anumite facilitati fiscale unice, pe care fondurile de investitii nu le au si care sunt de natura sa va creasca profitabilitatea investitiei. In al doilea rand, sunt vehicule la care in mod legal poate contribui si angajatorul dumneavoastra, beneficiind si el de o anumita deductibilitate fiscala. Spre deosebire de fondurile de investitii, banii vor putea fi accesati doar la pensionare. Eu il consider ca un factor de “disciplinare” care ma obliga sa folosesc banii de pensie pentru pensie si nu pentru altceva. Daca il priviti ca pe un dezavantaj, probabil ca economiile nu sunt (doar) pentru pensie si ar trebui sa va orientati mai degraba spre un fond de investii din care puteti iesi oricand.

Investitiile imobiliare sunt “investitii” doar daca le faceti pe termen lung, caz in care situatia este similara pana la un punct cu achizitia unei obligatiuni care va ofera o dobanda sub forma chiriei. Dar, atentie, “dobanda” este variabila in functie de mersul pietei chiriilor, iar in momentul vanzarii va supuneti riscului de piata, a unei piete care poate fi  foarte volatila. Ca sa nu mai vorbim de sumele mari de care aveti nevoie pentru astfel de investitii.

In sfarsit, investitiile in aur ar trebui facute doar ca o sursa suplimentara de diversificare a investitiilor, mai ales daca cele deja facute sunt in active foarte volatile. Deci nu ca o investitie in care imi pun toate economiile, ci mai degraba ca o polita de asigurare. Intr-un moment de criza majora, in care valoarea majoritatii investitiilor mele scade, am macar acest activ a carui valoare deobicei, in situatii de criza, performeaza in sens opus. Atentie insa  la costurile de tranzactionare, care pot fi foarte mari.

Am sa concluzionez reamintindu-va ca primul pas este sa va intrebati in ce scop investiti. Apoi, in functie de raspuns, de cunostintele pe care le aveti si de atitudinea fata de risc, puteti decide asupra cosului de investitii care va da cea mai mare satisfactie. SI nu uitati: nu puneti toate “ouale” in acelasi cos.

Un weekend placut.

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate