„Ma intreba cineva daca vad pericolul unei crize autoinduse in Romania in pofida unui mediu international stabil. O intrebare legitima pentru ca, in opinia mea, daca criza internationala din 2008 nu ar fi aparut, Romania si-ar mai fi putut duce ceva timp imensul deficit de cont curent din acel moment. Pentru ca fluxurile de capital ar mai fi continuat sa intre o perioada, avand la baza exuberanta investitorilor. Momentul in care toata lumea a realizat ca “imparatul e gol” a fost adus de criza care a oprit fluxurile de capital care ne finantau deficitul.
Deci nici in contextul actual nu cred ca exista un pericol iminent atata vreme cat mediul extern ramane favorabil. Si asta chiar daca tendintele interne negative sunt cat se poate de clare: inflatia creste, deficitele externe cresc si ele, cursul se depreciaza, iar economia “duduie” mult peste potential. Un context in care BNR este nevoita sa inceapa sa apese pedala de frana. Ceea ce ma duce la principalul scenariu care ar duce la un posibil derapaj economic spre criza chiar si in lipsa unei crize externe: pierderea independentei BNR si inabilitatea acesteia de a frana la timp.”
Asta spuneam intr-un comentariu acum 10 luni, intitulat „Fed si BNR submineaza economia”. Si iata-ne exact in filmul in care independenta BNR este pusa la grea incercare. Stabilirea mai nou de catre guvern a unei dobanzi de referinta de 2%, universal valabila indiferent de mersul economiei, in functie de care impoziteaza bancile, pune BNR cu spatele la perete. Orice crestere a dobanzii de catre aceasta mareste sansele unei crize sistemice a sistemului bancar supraimpozitat, prin raportarea unui ROBOR in crestere la referinta de 2% stabilita de guvern. Cu alte cuvinte, politica monetara nu mai este independenta, ci dependenta de o dobanda fixa stabilita de guvern. Ceea ce echivaleaza cu amputarea politicii monetare.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Simultan, se doreste si un curs valutar mai stabil prin utilizarea, la nevoie, a rezervelor de valuta ale BNR. Utopia rezida in ipoteza ca indiferent de politica fiscala, de politicile economice ale guvernului, BNR e datoare sa pastreze atat stabilitatea dobanzilor, cat si a cursului.
Vestea proasta pentru ateii economiei este ca exista o trinitate de care, mai devreme sau mai tarziu, vor fi obligati sa tina cont. Ea poarta numele de „trinitatea imposibila” si este un concept economic care statueaza ca este imposibil ca o tara sa aiba simultan un curs de schimb fix, o politica monetara independenta si fluxuri de capital liberalizate.
O tara precum Bulgaria, care un consiliu monetar ce a stabilit un curs fix leva-euro, permite dobanzilor sa fluctueze liber, fiind pe pilot automat pentru a prelua socul intrarilor sau iesirilor de capital. Marea majoritate a tarilor mature economic au insa politici monetare independente ale bancilor centrale, la pachet cu fluctuatii ale cursului, in conditiile liberalizarii fluxurilor de capital.
Este un concept pe care il predau la cursul de macroeconomie unde, din pacate, nu participa si cei care iau deciziile macroeconomice. Ateii economiei romanesti fie nu cunosc, fie par sa nu creada in aceasta trinitate imposibila si forteaza controlul a doua dintre variabile. Acest lucru va fi posibil doar cu oprirea liberalizarii fluxurilor de capital (una dintre conditiile esentiale ce a permis Romaniei sa primeasca eticheta de economie de piata functionala) sau cu consumarea rezervelor de valuta ale BNR.
Oricare dintre cele doua variante e de neimaginat ca poate fi folosita. Au mai experimentat si alte tari si s-au fript rau de tot. Asa ca singura solutie este o revenire la normalitate: sa lasam BNR sa miste dobanzile dupa cum crede de cuviinta, iar cursul sa reflecte performanta noastra economica. Sa nu spargem oglinda doar pentru ca nu ne convine ce vedem in ea.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate