Comentariile de pe acest blog abordeaza rar teme sociale fara legatura cu evolutiile economice. Aceasta va fi una dintre acele rare dati. Pentru ca, pe langa peste doua decenii de experienta in domeniul financiar, am privilegiul unei experiente de peste doua decenii si ca parinte. Acesta este motivul pentru care toate dezbaterile legate de educatie si statutul copiilor in societate continua sa ma intereseaza si sa ma preocupe, implicandu-ma ori de cate ori sunt solicitat in educatia si consilierea lor pe teme economice sau de orientare profesionala.
Iar ca parinte, trebuie sa spun de la bun inceput ca sunt consternat. Sunt consternat deoarece expunerea copiilor la subiectul sexualitatii se discuta zilele acestea dintr-o perspectiva pe care o consider a fi mai degraba simplista, convenabila si comoda in primul rand noua adultilor, chiar daca toata lumea pretinde cu surle si trambite ca este de fapt interesata de protectia si dezvoltarea copiilor. In realitate, aspecte foarte importante de context sunt ignorate cu buna stiinta sau din nestiinta. Nu pot sa inlatur senzatia ca prea multa lume vorbeste din carti, considerandu-se cu mult mai calificata decat parintii care sunt redusi la tacere cand isi fac auzita vocea sau preocuparile.
Si cand spun „context” ma refer la mediul existent in Romania, care permite expunerea extrem de pemisiva a copiilor la informatii video si publicatii care sunt total neadecvate varstei lor si care duc la sexualizarea lor precoce.
Haideti sa vorbim de exemplu lejeritatea cu care se face rating-ul audientei filmelor in Romania in comparatie cu restul Europei. O problema pe care am constatat-o ca parinte nu o data, iar ca exemplu va pot oferi filmul “Under suspicion “, difuzat acum cativa ani de o televiziune din Romania si care avea indicata ca varsta minima de vizionare 12 ani, in timp ce in multe tari din Europa de vest varsta minima era 15-16 ani, 18 ani in Irlanda si 17 ani in SUA. Si acesta este doar un exemplu.
Sau haideti sa ne uitam la ce pot vedea copiii nostri la buletinele de stiri. Nota bene, filmele cu violente simulate au rating uri, dar stirile cu violente sexuale reale sunt de audienta generala…
Sau poate analizam cat de facil este accesul copiilor pe internet in contextul in care foarte multi parinti habar nu au cum sa filtreze site-urile pe care acestia le pot accesa. Sau sa constatam tolerarea sex shop-urile pe principalele artere ale capitalei.
Educatia SANITARA a copiilor este fara doar si poate necesara. Dar adevarata lor protectie trebuie asumata de intreaga societate printr-un mediu propice dezvoltarii lor. Faptul ca tarile europene ne ofera diferite abordari sugereaza ca de fapt nu exista o solutie universala si ca este responsabilitatea fiecarei tari de a decide care este mediul de dezvoltare a propriilor tineri. Adica este responsabilitatea noastra de a decide care sunt temele la care ii expunem in spatiul public si cat de bine vrem sa ii protejam. Dar intr-un context european, si chiar transatlantic, suntem printre cei mai „relaxati” pe tema sexualitatii existente in vizual.
Niciunul dintre marii „avocati” ai copiilor nu ridica aceasta problema. Niciunul dintre marii „avocati” ai copiilor nu face demersuri in directia modificarii prin legislatie a mediului lor de crestere. In aceste conditii preocupare exclusiva pentru educatia sexuala din scolii pare mai degraba expresia unei mari ipocrizii, prin care „avocatii” copiilor sunt mai degraba avocatii lumii actuale a adultilor din Romania.
Concluzia total eronata catre care ne indreptam este ca “solutia” nu tine de managementul informatiei la care au acces copiii intr-o tara excesiv de sexualizata, ci de accesul lor neingradit la ea. Doar pentru ca presupune efortul cel mai mic.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate