Intr-o tara in care denominarea preturilor in euro este o virtute si nicidecum o ilegalitate, probabil ca era inevitabil ca ideea euroizarii pilonului 2 al sistemului de pensii private sa apara. Astfel, intr-un articol intitulat „Pilonul 2:randamentele reale si riscul valutar. Masuri de intreprins rapid” se mentioneaza: „De fapt, ceea ce interesează persoanele care au intrat în sistemul pilonului II este înghețarea și garantarea în euro a intrărilor în lei la cursul euro/leu la momentul transmiterii banilor către fondul privat și ținerea contabilității în moneda de plată finală, care ar trebui să fie prin 2030 sau 2040, la accesarea banilor după ieșirea din activitate, moneda unică europeană.”

Consecintele unui astfel de demers ar fi multiple si trebuie explicate. In primul rand, tolerarea unui risc valutar de 100% produs de investitiile in active denominate in lei pentru achitarea unor obligatii catre participanti denominate in euro ar fi ilogic si de neacceptat. Peste tot in lume fondurile de pensii investesc cu predilectie in moneda tarii de origine, moneda in care vor plati si pensiile, si isi iau un risc valutar extrem de limitat. Pana la urma, fondurile de pensii nu sunt fonduri speculative pe piata valutara…

Din acest motiv, odata ce intrarile in lei ar fi contabilizate in euro, reactia imediata a oricarui administrator de fond va fi sa elimine riscul valutar facand doar investitii in active denominate in euro. Intrarile in lei ar fi schimbate in euro, banii ar fi investiti in active denominate in euro si apoi platile vor fi facute tot in euro. (Presupunerea implicita este ca euro va exista peste 15-20 de ani si ca Romania va adera la zona euro). Probabil va exista si o expunere extrem de limitata pe active denominate in lei, asa cum, astazi, fondurile de pensii denominate in lei au investitii limitate in active denominate in momede terte. In acest context, o prima consecinta ar fi ca fondurile de pensii private vor avea o motivatie minima ca sa mai cumpere titluri de stat romanesti denominate in lei. Ar putea in schimb sa cumpere obligatiuni ale statului roman denominate in euro? Da si nu. In primul rand, adancimea pietei eurobondurilor romanesti este mai mica decat cea a obligatiunilor in lei.

In al doilea rand, riscul de neplata a obligatiunilor unui stat in alta moneda decat cea nationala este mai mare. Pana la urma, la limita, statul roman va gasi cu siguranta mult mai usor o eventuala tiparnita de lei pentru a-si plati obligatiile decat o inaccesibila tiparnita in euro. Cu alte cuvinte, profilul de risc al investitiilor fondurilor de pensii va creste prin plasarea banilor doar in obligatiuni ale statului roman emise in euro.

Alternativa? Investirea in obligatiunile cu risc minim ale zonei euro. Considerand prin absurd ca finantarea bugetelor altor state in locul celui roman nu reprezinta o problema, pasul al doilea ar fi sa ne uitam care ar fi randamentele pe care le-ar oferi statele din zona euro. Raspunsul il da statistica care arata ca randamentele la 7 ani ale principalelor 7 tari europene sunt negative. Ultimul venit? Grecia, care, avand un rating inferior Romaniei, a emis in premiera titluri de stat cu randamente negative pe termen scurt. Cu alte cuvinte, investitorii in astfel de titluri de stat ale zonei euro au acceptat de la bun inceput faptul ca vor primii mai putini bani decat au investit.

Ce prespectiva minunata pentru orice fond de pensii nu-i asa? Iar in Romania titlurile de stat trebuie sa aiba o pondere de peste 55% pentru a se incadra in profilul de risc… Odata definita aceasta perspectiva „atragatoare” sa discutam despre investitiile in actiuni.

Si in acest caz, investitiile vor migra de pe bursa de la Bucuresti catre burse europene cu actiuni listate denominate in euro. Astfel, bursa romaneasca va fi vaduvita de prezenta principalilor finantatori institutionali, fondurile de pensii. Probabil ca vor exista si investitii sporadice in actiunile romanesti, fondurile de pensii asumandu-si „riscul valutar”al unor astfel de investitii, asa cum, astazi, unele fonduri accepta riscul valutar al investitiilor in strainatate.

Deci sa recapiutulam „beneficiile” euroizarii fondurile de pensii private:

a) vaduvirea statului roman de finantare in folosul unor state terte,

b) investitii in randamentele minuscule furnizate de titlurile de statele zonei euro,

c) migrarea capitalului autohton spre finantarea companiilor listate din state terte in dauna celor romanesti,

In final, principala sursa de acumulare de capital autohton si-ar pierde menirea de a contribui la finantarea si dezvoltarea Romaniei.

Un weekend placut!

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate