Ceea ce m-a intrigat constant in cei peste 20 de ani de cand urmaresc evolutiile pietelor financiare a fost ambitia principalelor platforme de tranzactionare si informare de a explica in mod savant orice miscare a pietelor financiare, chiar si cele pe termen scurt. Astfel, intr-o zi investitorii vand pentru ca sunt preocupati de ceva, pentru ca a doua zi sa cumpere pentru ca nu mai sunt preocupati si si-au schimbat viziunea. Da, peste noapte… Intr-o zi au aversiune la risc, peste doua zile le trece si le revine apetitul de risc.
Bineinteles ca lucrurile nu se intampla asa. Volatilitatile pe termen scurt ale burselor nu trebuie cautate in explicatii savante. Pentru ca este naiv sa ne imaginam ca marii investitori institutionali, cei care misca de multe ori bursele impingand primii bulgarele de zapada, se razgandesc de la o zi la alta in ce priveste evaluarile lor economice, geopolitice sau in ce priveste apetitul lor de risc.
Adevarul este ca de multe ori tranzactiile pe termen scurt au ca simplu corespondent dorinta de a specula, poate o eroare majora de tranzactionare (“fat finger”), poate un algoritm de tranzactionare care a luat-o razna sau poate, pur si simplu, o decizie irationala. Acestea sunt gandurile care m-au incercat din nou cand am vazut pe canalele de stiri primele explicatii ale declinului bursei americane: rezultatele peste asteptari ale pietei muncii si implicit ale economiei americane, ceea ce va duce la decizia Fed de a creste dobanzile mai rapid.
Serios? De cand bursele reflecta rezultate economice peste asteptari prin scaderi zilnice record? Pentru ca bursele sunt considerate a fi un bun barometru al mersului economiei. Or, in momentul de fata nu exista semnale cum ca economia americana ar fi amenintata de recesiune. Si atunci in ce nota ar trebui citita corectia zilelor trecute? Sa nu uitam, cea mai mare cadere nominala a indicelui Dow Jones raportata intr-o singura zi.
Cred ca, in principiu, este vorba despre lipsa de convingere cu care investitorii tranzactioneaza actiunile americane de o buna perioada de timp. Mai toata lumea era constienta de evaluarile deja intinse la maxim ale actiunilor americane si totusi nimeni nu dorea sa paraseasca turma. Temerea ca ar putea sa piarda o parte din “raliu”, chiar daca acesta nu mai avea justificare in fundamentele microeconomice, i-a facut pe multi investitori sa continue sa ramana in piata, in pofida temerilor in crestere.
Lipsa de convingere a investitorilor face ca la cel mai mic semn care le confirma temerile sa isi ia zborul rapid de pe bursa, antrenand o avalansa a vanzarilor. In cazul in care investitorii ar fi avut convingeri ferme in ce priveste evaluarea actiunilor la bursa, s-ar fi gasit imediat cumparatori care sa puna ordine de cumparare, astfel incat declinul s-ar fi oprit rapid.
Nu a fost cazul, pentru ca o corectie era imperios necesara dupa o crestere atat de prelungita a burselor, crestere de multe ori alimentata in mod artificial de rascumpararile de actiuni realizate de companii din profit, in dauna investitiilor, sau cu bani imprumutati, profitand de dobanzile mici.
Dar faptul ca investitorii dau o mai mare importanta cresterii dobanzilor, in dauna beneficiilor pe care le aduc evolutiile economice peste asteptari, mai sugereaza un lucru. Faptul ca bursele sunt mai conectate la politica monetara a Fed decat la fundamentele economice ale firmelor. O consecinta nefasta a injectiilor masive de lichiditate ale Fed, care au dus la o bula de lichiditate. O astfel de situatie a ajuns sa distruga in final corelatia istoric negativa dintre evolutiile obligatiunilor si actiunilor, facand ca toate clasele de active sa creasca la unison.
Aceste masuri exceptionale au creat in final o dependenta bolnavicioasa intre politica monetara a Fed si evolutia burselor. Din acest motiv, multa vreme, Fed a ezitat sa treaca la o politica monetara mai restrictiva, de teama de a nu impinge bursa pe tobogan. Astfel, s-a ajuns la situatia in care volatilitatea burselor a scazut dramatic, ele furnizand o stabilitate remarcabila a preturilor.
Practic, Fed a creat o noua realitate, care, in final, i-a facut pe multi investitori sa creada ca aceasta este noua normalitate si, mai mult, sa parieze pe faptul ca volatilitatea va ramane scazuta. Impactul pentru unii a fost catastrofal, pierzand chiar si 80% din investitiile in instrumente ce performau atunci cand volatilitatea era scazuta.
Aparent suntem pe punctul sa iesim din aceasta anomalie, a unei stabilitati artificiale. In cursul zilei de marti, indicele bursier si-a schimbat directia de 29 de ori pe parcursul zilei. Intr- singura zi, Dow Jones a avut oscilatii intr-un interval de 1.167 de puncte, a doua cea mai mare fluctuatie din istoria indicelui.
Ce se va intampla mai departe?
Sunt semne ca Fed-ul e dispus sa isi asume aceasta schimbare de paradigma. Intr-o declaratie foarte recenta la CNBC, Robet Kaplan, presedintele Fed din Dallas, anticipa trei cresteri de dobanda in cursul acestui an, mentionand ca volatilitatea acestor zile nu e de natura sa il faca sa isi schimbe o astfel de opinie. Linia rosie in opinia sa ar fi momentul in care turbulente de pe piete s-ar rasfrange asupra evolutiilor economice, pericol pe care nu il intrevede acum.
De altfel, strategistul Citi Private Bank semnala in WSJ ca rareori o corectie a burselor duce la recesiune. El remarca faptul ca in ultimele trei decenii au fost 23 de scaderi de peste 10% ale bursei si doar 3 recesiuni. Cele 20 de scaderi neasociate cu recesiunea au fost mai degraba scurte in durata, chiar daca severe in magnitudine.
In acest context, probabil ca ar trebui sa ne asteptam la o oprire a corectiei, la o reintoarcere la volatilitatea normala a pietelor, pe care investitorii, aparent, au uitat-o, precum si la continuarea cresterii dobanzilor in USD. Se pregateste Banca Central Europeana pentru decizii similare, ceea ce va face si BNR-ul mai indrazneata in politica de crestere a dobanzilor si franare a cresterii economice nesustenabile. Bancile centrale regasesc pedala de frana…
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate