Favelas, cartierele mai degraba sarace aparute in cele doua mari orase braziliene in care se inghesuie, claie peste gramada, in locuinte construite haotic, o populatie venita din zonele rurale, atrase de mirajul unei vieti mai bune. Constructii facute ilegal, in ignorarea oricarui plan urbanistic, in lipsa unei infrastructuri care sa sustina o astfel de extindere. In partea stanga aveti o imagine a favelei Santa Marta din cartierul brazilian Botafogo, al Rio de Janeiro. Botafogo este un cartier mai degraba al clasei de mijloc. Iar imaginea, da, ne arata o favela a clasei de mijloc, lucru care poate fi intuit avand in vedere ca devalmasia de cladiri e realizata din caramida si nu din materiale improvizate ca in favelele sarace.

La prima vedere titlul pare o exagerare grosiera. Ce legatura poate fi intre favelele braziliene si un oras ca Bucurestiul, care are un  PIB-ul pe cap de locuitor de 136% in comparatie cu media UE.

Doar la prima vedere, pentru ca, in pofida acestui indicator economic care ar putea sugera bunastare, exista un altul care transforma Bucurestiul intr-un oras  mai degraba apropiat de Rio de Janeiro. Indiferent daca presupuneti ca Primarul general estimeaza corect numarul locuitorilor permanenti si temporari la 4 milioane sau preferati o valoare mai conservatoare de 3 milioane, la o suprafata de 228 de km patrati, Bucurestiul sfarseste in topul celor mai dense 10 orase ale lumii cu toate ca nu avem nici populatia Indiei, nici a Chinei sau Nigeriei.

Iar problema este ca exista toate premisele ca aceasta densitate sa creasca in continuare, cu consecinte grave asupra calitatii vietii din oras. Ritmul in care se contruiesc blocuri in tot Bucurestiul este ametitor si irational. Se darama case, se desfiinteaza parcuri si in locul lor apar etaje, peste etaje, peste etaje. Intr-un articol recent din ZF, directorul sau editorial estima ca Bucurestiul ar trebui sa atraga in urmatorii zece ani 1 milion de oameni pentru ca proiectele de dezvoltare actuale si viitoare sa nu raman neocupate.

1 milion de oameni? Adica vreo cateva sute de mii de automobile… Ce ziceti de asta? De ne conceput, nu-i asa? Intr-adevar, nu de ingroparea orasului in blocuri si automobile este nevoie, ci de stoparea constructiilor pe verticala in oras si extinderea limtelor orasului catre exterior. Nu de inca 1 milion de locuitori are nevoie Bucurestiul, ci de inca 100 de km patrati. Ar fi calea cea mai sigura de descongestionare a unui oras care pe zi ce trece risca sa prabuseasca sub propria densitate precum o stea muribunda.

Este frapanta discrepanta intre anvergura proiectelor de constructii de locuinte pe de o parte, si lipsa proiectelor de contructii de infrastructura pe de alta parte, cand, de fapt, ele ar trebui sa mearga mana in mana. In timp ce lipsa proiectelor de infrastructura denota lipsa totala a unui proiect de dezvoltare urbana, explozia proiectelor de constructii pare sa frizeze irationalul. Dezvoltatorii care construiesc 24 de ore din 24 par angajati intr-o cursa contracronometru pentru a prinde ultimii clienti inainte de a ramen fara musterii.

Iar aceasta impresie subiectiva pare sa fie confirmata de cifre. Asa cum remarca intr-o postare recenta analistul Iancu Guda vedem doua tendinte contradictorii ilustrate perfect in graficele de mai jos. In timp ce numarul tranzactiilor de vanzare-cumparare de imobile in Romania a fost intr-o scadere continua in ultimii trei ani, numarul locuintelor terminate a fost intr-o crestere constanta in aceeasi perioada. Iar privind in jur, nu se vede niciun semn de domolire a acestei tendinte. Ba dimpotriva, noi si noi proiecte de dezvoltare sunt anuntate.

Consecintele sunt usor de intuit si nu vor face decat sa faca din Bucuresti o „favela a clasei de mijloc”: inghesuiala va fi adusa la noi recorduri, organizarea urbana va fi deteriorata irevocabil, traficul nu va face sa decat sa devina si mai infernal, crescand poluarea si timpul petrecut in masina. Toate acestea vor scade atractivitatea Bucurestiului ca destinatie si, in consecinta, unele constructii vor ramane neocupate sau, pentru a se ocupa, pretul lor va trebui sa inceapa sa scada pentru ca oferta sa se apropie de o cerere in scadere.

O tara cu un spor negativ al populatiei si o rate de emigrare atat de inalta nu are cum sa asigure cerere pentru multitudinea proiectelor imobiliare aflate in desfasurare. Si atunci totul se transforma intr-un dans al scaunelor goale.

Un weekend placut!

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate