Ce poate fi mai enervant decat faptul ca, atunci cand iti vezi masina accelerand cu pedala la fund, atunci cand nu iti mai poti tine capul singur si ai nevoie de ajutorul tetierei, cineva sa iti traga frana de mana? Ce poate fi mai frustrant decat faptul ca, atunci cand muzica este in toi si toata lumea danseaza si pe tavan, cineva sa fure frapierele cu sampanie?

Daca gandim in acesti termeni, este de inteles lipsa de popularitate pe care bancile centrale o au in randul populatiei si a politicienilor. Dar avand in vedere rolul lor esential pe care il au in evitarea dezechilibrelor majore chiar si prin masuri nepopulare, este de la sine inteles motivul pentru care conducerile bancilor centrale nu sunt alese prin vot popular. Iata de ce este esentiala existenta unei separari clare intre politic si orice banca centrala.

Pentru ca principalul obiectiv al oricarei banci centrale este tintirea inflatiei. In momentul in care acest indicator creste prea mult, este in mandatul oricarei banci centrale sa ia masurile care se impun pentru limitarea cresterii preturilor. In primul rand printr-o crestere generalizata a dobanzilor in scopul unei moderari a cresterii economice. Masuri nepopulare din punct de vedere politic. Si totusi, in majoritatea tarilor cu cultura economica si politica, nu veti auzi politicieni care acuza banca centrala de subminarea economiei nationale sau de sabotaj doar pentru ca incearca sa ajusteze inflatia si cresterea economica la niveluri sustenabile.

Banca Centrala a SUA, Fed, a intrat deja intr-un ciclu de crestere a dobanzilor. Acest proces ar putea fi accelerat in perioada urmatoare din cauza poiticii fiscale prociclice a presedintelui Trump, care a luat decizia micsorarii taxelor in conditiile in care economia americana dadea deja semne puternice de revenire. O economie supraincalzita prin politici fiscale? Suna asta cunoscut? Si cu toate acestea nimeni nu a avut cel mai mic gand sa acuze Fed de sabotarea cresterii economice prin cresterea dobanzilor. (cel putin deocamdata…)

Astfel de acuze tind sa fie prezente mai degraba acolo unde nu se intelege importanta independentei bancilor centrale fata de deciziile politice.

Ma intreba cineva daca vad pericolul unei crize autoinduse in Romania in pofida unui mediu international stabil. O intrebare legitima pentru ca, in opinia mea, daca criza internationala din 2008 nu ar fi aparut, Romania si-ar mai fi putut duce ceva timp imensul deficit de cont curent din acel moment. Pentru ca fluxurile de capital ar mai fi continuat sa intre o perioada, avand la baza exuberanta investitorilor. Momentul in care toata lumea a realizat ca “imparatul e gol” a fost adus de criza care  a oprit fluxurile de capital care ne finantau deficitul.

Deci nici in contextul actual nu cred ca exista un pericol imminent atata vreme cat mediul extern ramane favorabil. Si asta chiar daca tendintele interne negative sunt cat se poate de clare: inflatia creste, deficitele externe cresc si ele, cursul se depreciaza, iar economia “duduie” mult peste potential. Un context in care BNR este nevoita sa inceapa sa apese pedala de frana. Ceea ce ma duce la principalul scenariu care ar duce la un posibil derapaj economic spre criza chiar si in lipsa unei crize externe: pierderea independentei BNR si inabilitatea acesteia de a frana la timp.

Sa ne intelegem. BNR nu este o institutie fara de prihana. Am semnalat si eu momentele in care am apreciat ca reactiile bancii centrale nu au fost cele adecvate. Dar, independent de aceasta, trebuie sa recunoastem ca, in majoritatea cazurilor din ultimii 10 ani, BNR a fost o insula de stabilitate, echilibru si profesionalism in pofida unei vieti politice tumultoase, volatile, cu decizii de  multe ori emotionale sau insuficient fundamentate. In pofida faptului ca, in ultima vreme, a fost identificata de multe ori ca tap ispasitor, in contextul in care FMI nu mai era prin zona pentru a servi acestui scop.

Este ceea ce vedem zilele acestea cand, “ fie cu sapca, fie fara sapca”, BNR oricum este aratata cu degetul. Pe de o parte pentru ca nu e in stare sa tina inflatia sub control, dar, in acelasi timp, este chemata la ordine pentru ca saboteaza economia prin cresterea dobanzilor. Pentru cei care isi doresc pastrarea ratei actuale de crestere si, concomitent, pastrarea dobanzilor mici anglo-saxonii au o vorba: sa ai un tort inrteg si sa vrei sa il si mananci in acelasi timp. Pana la urma BNR face ceea ce si Fed-ul face: creste dobanda de teama presiunilor inflationiste intr-o politica fiscala pro-ciclica. Pentru ca acesta este mandatul lor.

Mie mi se pare ca preocuparea clasei politice pentru politica monetara ar trebui sa fie de fapt directionata in cu totul alta directie.

Nostalgicii ceausismului au o memorie extrem de selectiva. Isi aduc aminte de toate proiectele grandioase sau megalomane de investitii care s-au facut in acea vreme si le pun in contrapondere cu lipsa unor proiecte similar de dupa 1990. Pentru ei combinatele, podurile, canalele de navigatie, Casa Poporului si multe altele sunt dovada de necontestat a viziunii Liderului Suprem de atunci. Adevarul este mult mai nuantat pentru cei care chiar vor sa il vada.

Invetitiile de atunci se imparteau pe de o parte in investitii inutile, menite doar sa satisfaca megalomania liderului, proiecte de investii prost fundamentate care n-aveau sa isi recupereze economic investitia initiala in vecii vecilor si, pe de alta parte, proiecte viabile economic, dar atentie, in contextul extern de atunci (CAER etc.). Ritmul ametitor in care cele doua tipuri de proiecte se succedau facea ca cea mai mare parte din resurse sa fie dislocate dinspre consum spre investitii. Ca sa nu mai vorbim de bugetul de aparare prin dislocarea armatei pe santiere.

De aici paradoxul faptului ca intr-o tara care “se dezvolta” populatia saracea. Nivelul de trai era in cadere libera. Banii tipariti pentru plata salariilor nu isi gaseau corespondent in bunuri de larg consum in conditiile in care, in cele din urma, nu erau nici produse nici importate. Populatia nu consuma nici tonele de otel, nici tonele de chimicale produse pe cap de locuitor si nici proiecte de tip Casa Poporului. Ca urmare, o reechilibrare intre cerere si oferta ar fi reclamat o ajustare a preturilor, care ar fi erodat puterea de cumparare a romanilor. Astfel cererea s-ar fi prabusit la nivelul ofertei anemice de bunuri si servicii. Preturile fixate in birourile politrucilor nu avea nicio legatura cu realitatea, alimentand pneuria de bunuri si servicii.

Piata neagra asigura reechilibrarea dintre cerere si ofera. Benzinarii, chelnerii si bucatarii, lucratorii la abatoare erau la putere.(Nu intamplator ii regasim printre nostalgici) Dar aceste preturi nu mai erau reglementate de nimeni. Se formau liber si ajustau corespunzator puterea de cumparare a romanilor. Practic, populatia sustineau proiectele de dezvoltare cu noima si fara noima ale Romaniei prin erodarea valorii reale a economiilor lor, care puteau cumpara din ce in ce mai putine bunuri, dolari sau marci germane pe masura ce valoare reala a leului scadea.

Sunt amintiri care mi-au revenit in memorie auzind ca BNR este dusmanul dezvoltarii Romaniei. Adeptii acestei teorii considera ca nociva cresterea dobanzilor de catre BNR deoarece  aceasta duce la scumpirea creditului si ca urmare descurajeaza finantarea economiei. Adeptii teoriei dezvoltarii prin dobanzi mici nu fac decat sa repete “modelul de dezvoltare” ceausist prin care valoarea reala a economiile populatiei ar trebui sacrificata pe altarul dezvoltarii economice facute in ritm fortat.

Cu cat BNR va tine un timp mai indelungat dobanzile scazute de dragul nealterarii cresteri economice, asa cum i se cere, cu atat inflatia va eroda mai mult din valoarea reala a economiilor populatiei. Sa nu uitam ca dobanda de politica monetara este sub rata inflatiei, iar dobanzile comerciale ale bancilor sunt cu atat mai scazute. In acest conditii, pentru a-si repecta mandatul BNR nu va avea de ales si va trebui sa continue cresterea dobanzilor.

As incheia amintindu-va gluma facuta in serios de unul dintre presedintii Fed William McChesney Martin: “Treaba bancii centrale este sa plece cu bautura chiar inainte sa inceapa petrecerea”.

La noi petrecerea e in toi. Nu-i de mirare ca petrecaretii vor sa inchida usile.

Un weekend placut!

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate