Este o experienta pe care merita sa o incercati. O croaziera in fiordurile Norvegiei este de-a dreptul spectaculoasa si unica. Va recomand luna iunie, cand vremea incepe sa se incalzeasca, dar zapezile inca se mai topesc pe varfuri, formand sute de cascade pe versanti, varsandu-se direct in mare. Nu e insa musai sa va grabiti. Faptul ca am fost printre cei mai tineri turisti de pe vapor sugereaza ca e genul de excursie pe care poti sa o faci oricat de tarziu in viata.

Tema comentariului de saptamana aceasta mi-a fost sugerata de proiectul “Go for Moldova”, proaspat lansat sub auspiciile Fundatiei Universitare a Marii Negre, un proiect care isi propune, printre altele, implicarea activa a Romaniei in dezvoltarea Republicii Moldova, inclusiv prin intermediul unui fond de dezvoltare finantat public si privat. Daca in ce priveste Republica Moldova ideea este noua, in ce priveste Romania o astfel de idee s-a mai vehiculat in trecut, invocandu-se modelul fondului suveran norvegian. Va propun sa discutam cele doua idei pe rand.

In cazul Romaniei, Fondul public de pensii al Norvegiei cu investitii globale (il voi numi FN) nu poate avea decat o relevanta extrem de limitata, din cauza unui numar important de diferente, plecand chiar de la obiectivul existentei lui. FN a fost creat pentru a fi utilizat, in perspectiva, ca un fond de finantare a pensiilor viitoare in momentul in care petrolul se va termina. Totusi 4% din fond, ceea ce echivaleaza cu castigul mediu anual de capital, poate fi folosit de bugetul statului. Cu active in valoare de aproximativ 900 de milarde de dolari, este unul dintre cele mai mari fonduri de acest tip, investitiile sale fiind directionate doar pe pietele financiare internationale, in active majoritar lichide si plecand de la urmatoarea alocare strategica: 60% actiuni, 35-40% obligatiuni, maxim 5% investitii imobilare. Mai apropiat cumva de un fond dezvoltare nationala este cel de al doilea fond norvegian, care este de peste 40 de ori mai mic si care investeste 85% in Norvegia si restul in alte tari scandinave. Investeste in actiuni 60% din active, cu preponderenta listate.

Fondul de dezvoltare al Romaniei (pe care il voi denumi FR) ar fi un altfel de “animal” si un lucru esential de stabilit de la bun inceput va fi misiunea lui: “un fond de dezvoltare” sau “un fond de investitii”. O nuantare extrem de importanta. In primul caz, obiectivul lui ar fi sa finanteze proiecte de dezvoltare a infrastructurii si de capacitati industriale plecand de la prioritati nationale sau regionale-interne, randamentul investitiei fiind cel mult un obiectiv secundar. In al doilea caz, alegerea investitiei ar trebui sa fie dictata de randamentul pe care aceasta l-ar oferi, ceea ce inseamna ca criteriul strict va fi profitabilitatea si nu importanta national-strategica a proiectului. Cred ca, avand in vedere capitalul limitat pe care il are la dispozitie ca tara, Romania ar trebui sa plece de la ideea administrarii unui astfel de fond pe criterii de “investitii “, care sa inmulteasca banii prin proiecte cert eficiente.

Spre deosebire de FN, alimentarea FR nu s-ar putea face doar din impozitarea activitatilor petroliere, probabil insuficiente, ci si din dividendele pe care statul le incaseaza din participatiile lui majoritare sau minoritare si din sumele incasate din privatizari viitoare. Dar asta ar insemna ca o parte din veniturile care ar fi mers la bugetul statului nu vor mai ajunge acolo, ci in FR. Deci o prima problema, rezolvabila cred, ar fi acoperirea golului creat in buget in acest fel.

O a doua problema este legata de managementul profesionist al acestui fond format din fonduri publice. Din pacate, istoria ultimelor decenii ne-a demonstrat ca in Romania managementul banilor publici a fost foarte neperformant, alocarea lor nefacandu-se de cele mai multe ori pe criterii de impact si eficienta. Din acest motiv, este esential ca managementul unui astfel de fond sa fie facut intr-un mod riguros, de catre specialisti alesi cu un mandat clar pe criterii pur profesionale si fara alte ingerinte. Ar fi pentru prima data in Romania… In Norvegia de exemplu, pentru a pastra independenta administrarii FN, aceasta se face printr-un department integrat in Banca Nationala a Norvegiei. Calitatea procesului de investire este cu atat mai importanta cu cat va exista tentatia folosirii unor fonduri publice, fara un proprietar cert, in proiecte care sa fie dorite nu pentru profitabiliatea lor economica, ci pentru profitabilitatea lor politica. Si astfel ajungem la domeniile in care un astfel de fond ar putea investi.

Strategia de investire ar aduce o alta diferenta marcanta fata de FN, care plaseaza bani, cu predilectie, in instrumente lichide. In cazul FR, in conditiile subdezvoltarii pietei de capital, investitiile ar fi mai degraba in instrumente financiare, obligatiuni si actiuni, nelistate, ceea ce ar presupune un orizont de investire mai lung si un proces mai complex de lichidare a acestor investitii. Deci un profil de risc mai ridicat, care face cu atat mai necesara prezenta unor specialisti care sa il administreze.

Observatiile de mai sus cred ca sunt in mare parte relevante si pentru propusul Fond (romanesc) de dezvoltare a Moldovei (de peste Prut), pe care il voi denumi FM. Sa mentionam cum ar functiona un astfel de fond in vizunea initiatorilor. FM ar urma sa atraga participatii ale companiilor publice si private din Romania, precum si ale investitorilor privati, urmand sa gestioneze o politica de investitii in infrastructura si in obligatiuni ale statului Republica Moldova. Se estimeaza ca o reorientare de doar 10% din depozitele bancare ar duce la o contributie de 5 miliarde de euro intr-un astfel de fond, aducand profituri si dividende substantiale investitorilor. Fondul Moldova poate fi lansat si listat pe Bursa de Valori Bucuresti.

Chiar daca si eu cred ca Romania ar trebui sa devina un investitor mai activ in Republica Moldova, sincer, realizarea unui fond precum cel de mai sus mi se pare “misiune imposibila”. Iata de ce. In primul rand, amestecul de fonduri publice si fonduri private este putin probabil sa functioneze. Ce investitor privat ar intra de buna voie ca actionar minoritar alaturi de stat intr-un astfel de fond fara istoric si fara o certitudine a profesionalismului administrarii lui? Deci ori fond privat ori fond public. Presupunand ca optiunea este fond privat, pentru ca el sa aiba succes are nevoie de doua conditii esentiale: un administrator foarte credibil si niste propuneri de investire interesante, care sa aduca “profituri si dividende substantiale investitorilor”. Prin investitii in infrastructura? Adica drumuri si retele de canalizare? Nu suna deloc convingator. Sau prin investitii in obligatiunile suverane ale unei tari care este pe punctul sa intre in incapacitate de plata? Cat de atractiv poate fi asta pentru investitorii privati romani?

Reorientarea celor 10% din depozitele bancare nu are nici ea cum sa functioneze. Depozitele bancare sunt instrumente cu risc scazut si foarte lichide. Ele pur si simplu nu au nimic in comun si de aceea nu sunt opozabile unei investiri intr-un fond cu grad mai degraba ridicat de risc. Deci romanii si firmele nu vor avea nicio motivatie ca sa isi mute depozitele intr-un astfel de vehicul. Consideratiile de mai sus anticipeaza si masura succesului listarii unui astfel de fond cu risc ridicat, care ar putea fi interesant pentru un numar mult prea mic de investitori pentru a-si atinge tinta. Marturie sta marimea fondurilor de actiuni din Romania.

De altfel, cred ca daca sectorul corporatist privat din Romania ar vrea sa se implice, nu ar avea nevoie de intermediari. Firmele romanesti vor sti cel mai bine sa identifice oportunitatile prezente acolo, cu conditia ca mediul de afaceri din Republica Moldova sa devina mai prietenos si transparent. Pana la urma, si in Romania investitiile serioase au inceput sa vina odata cu alinierea mediului legislativ si de afaceri la standardele europene. Cei veniti in pripa au fost doar cei care au avut certitudinea unor “tunuri” care sa justifice riscul asumat. Dar imbunatatirea mediului de afaceri este o conditie necesara, nu si suficienta. Republica Moldova, fiind o piata mica si cu o putere mica de absorbtie, cred ca poate deveni interesanta pentru firmele romanesti doar in doua variante: printr-o dezvoltare in tandem cu Moldova din Romania in urma conectarii la infrastructura rutiera vestica a Romaniei si/sau prin utilizarea ei ca baza de plecare pentru abordarea uriasei piete ucrainiene.

In ce priveste crearea FM din bani publici, intreaga discutie de la inceput legata de FR ramane valabila si pana la urma ar fi o cale ocolita pentru a finanta cu bani publici proiecte in Republica Moldova. Deci de ce sa nu continuam sa o facem direct ca pana acum? In plus, Romania ar putea sa se alature unor institutii internationale in calitate de co-finantator al unor proiecte de dezvoltare, beneficiind de evaluarile profesioniste ale acestora.

Prin participarea la privatizarile care vor urma si prin (co)finantarea unor proiecte de dezvoltare vizibile, Romania poate crea 2-3 povesti de succes, care sa puna bazele succeselor viitoare. Trebuie insa sa avem suficienta viziune ca sa realizam inca de pe acum ca, chiar separate de granite, pe termen mediu si lung, destinul economic al celor Moldove va fi puternic conectat: la bine si la rau.

Un weekend placut!

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate