Ati auzit de teoria geamurilor sparte? Este o teorie lansata in 1982 de doi sociologi/criminologi americani, James Q. Wilson si George L. Kelling. In elaborarea teoriei lor, cei doi au plecat de la observatia ca o cladire parasita, care are cateva geamuri sparte, va sfarsi prin a fi mult mai repede vandalizata decat in cazul in care primele geamuri sparte ar fi fost reparate imediat.
Ei au explicat fenomenul prin faptul ca un geam spart este un semn ca nimanui nu ii pasa, deci spargerea catorva geamuri in plus nu va aduce niciun fel de consecinte. Astfel, ei au concluzionat ca daca primele semne de dezordine urbana sau vandalism nu sunt imediat abordate si eliminate, ele nu vor face decat sa amplifice acest gen de comportament la nivelul comunitatii respective, ducand la actiuni mult mai grave.
O ilustrare a teoriei poate fi facuta observand curatenia din locurile publice. Si am sa folosesc un exemplu autohton, de care imi aduc aminte cu precizie. Pe vremea cand domnul Traian Basescu era ministrul transporturilor, Gara de Nord se afla intr-o stare jalnica in ceea ce priveste curatenia, si nu numai. In cele din urma domnul Basescu a luat hotararea sa o reabiliteze si igienizeze. La cateva saptamani dupa terminarea proiectului, d-nul ministru constata cu oarecare surprindere intr-un interviu ca este mult mai usor sa fie intretinuta curatenia acum in gara, pentru ca oamenii se poarta mult mai civilizat.
Tot in acest sens a fost facut un experiment de catre un grup de studenti olandezi, care au demonstrat ca este mult mai probabil sa se fure corespondenta dintr-o cutie postala vopsita cu graffiti decat dintr-una curata. Si exemplele ar putea continua.
Dar ce a consacrat aceasta teorie a fost spectaculosul succes cu care, plecand de la ea, primarul Rudolf Giuliani a reusit sa diminueze rata crimelor din New York. Calculata la 100.000 de locuitori, aceasta a scazut de la 26,6 crime in 1993 la 3,3 in 2013. Deci de aproape 9 ori. Uimitor a fost insa faptul ca aceasta performanta nu a fost realizata prin vanarea criminalilor, ci prin impiedicarea nerespectarilor mai degraba minore ale legii si identificarea autorilor. Astfel, la inceputul anilor 90, 250.000 de oameni calatoreau ilegal cu metroul new-yorkez, zilnic. O actiune masiva a politiei de aducere sub control a acestei situatii a dus la identificarea multor indivizi cu ilegalitati mult mai serioase la activ.
Lupta politiei new-yorkeze impotriva “micilor” ilegalitati a continuat prin prinderea si pedepsirea celor care fumau marijuana in public, sau a celor care foloseau graffiti. Marea criminalitate a continuat sa scada spectaculos in continuare prin lupta impotriva “micii”criminalitati. Succesul i-a adus realegerea lui Giuliani in 1997 si l-a determinat ca, la retragere, in cuvantul de ramas bun, sa aminteasca despre “frumusetea unei idei atat de simple”.
Periodic politia rutiera din Romania este in centrul atentiei publice prin evenimentele mai degraba extreme cu care se confrunta. Politisti umiliti sau sfidati de soferi, agresati fie verbal, fie prin lovituri, fie luati pe capote. Toate sugerand faptul ca politistii nu se bucura, in masura in care uniforma le-ar da dreptul, de respectul participantilor la trafic. Pentru ca sunt prea multe geamuri sparte…
Este suficient sa circuli cateva ore prin Bucuresti pentru a fi martorul unui sir nesfarsit de infractiuni sau contraventii marunte care au loc in trafic: oprirea la stop a masinilor pe trecerea de pietoni, depasirea de catre soferi a coloanelor formate la stop si a semafoarelor pe rosu pentru a se pozitiona primii in mijlocul intersectiilor, blocarea culoarelor de mers inainte pentru a vira la stanga sau dreapta, parcagii care isi percep taxele de racketi la 50 de metri de sediul Politiei si exemplele ar putea continua. Iar cel mai grav este faptul ca sunt situatii in care aceste ilegalitati se petrec chiar sub ochii politistilor, fara ca ei sa reactioneze in vreun fel. Primele geamuri au fost sparte si nimanui nu ii pasa…
Consecinta este ca din ce in ce mai multi soferi au acest comportament, incurajati de lipsa de motivatie a politiei rutiere de a pune in aplicare prevederile legale. In aceste conditii nu este de mirare faptul ca absolventi ai scolilor de soferi care incep prin a conduce “ca la carte” sfarsesc prin a incepe sa “sparga si ei geamuri”, pentru ca se poate. Sunt din ce in ce mai multe geamuri sparte, si consecinta logica este ca respectul pentru lege si cei chemati sa o aplice este in scadere.
Intr-o comunitate in care oamenii legii sunt pe post de “mobilier”, sau in cel mai bun caz doar pe post de “semafoare umane” cu o atitudine extrem de permisiva, momentul in care se intampla sa ia si legea in sfarsit in serios pare extrem de neobisnuit. Genereaza reactiile extreme ale celor care au crezut ca orice le este permis in trafic, mai ales ca totul se intampla sub privirea unor politisti pana atunci lipsiti de reactie.
Teoria geamurilor sparte spune politistilor rutieri din Bucuresti ca pentru a fi respectati ar trebui ca mai intai sa se ia ei insisi in serios si sa aplice legea ad literam pentru a elimina infractionalitatea “marunta”din traficul bucurestean. Odata cu aceasta se va schimba si statutul lor si numarul actelor de agresiune impotriva lor va scadea semnificativ. Respectul pentru ei ori exista tot timpul, ori nu exista deloc. De aceea, el trebui impus permanent, nu doar cand se depaseste o anumita linie rosie.
Pentru masurarea evolutiei respectului soferilor fata de ei, propun politistilor rutieri un prim indicator pe care doar ei insisi il vor putea masura: evolutia numarului de oferte de mita pe care le primesc de la soferi prinsi in flagrant.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate