La peste douazeci de ani de la infiintare, rolul Bursei de Valori continua sa nu fie inteles pe deplin. La urma urmei, locul codas pe care il ocupa BVB astazi in tabloul regional al burselor central-europene este chiar consecinta faptului ca oportunitatea pe care piata de capital o putea oferi ca o sursa alternativa de finantare a economiei a fost ignorata in cea mai mare parte a acestei perioade. Mentalitatile par sa se mai fi schimbat in ultima vreme, dar aparent riscam sa cadem in capcana celeilalte mentalitati extreme: indiferent ce se listeaza, investitorii vor cumpara, succesul fiind garantat atat pentru emitent, cat si pentru investitor. Si totusi sunt lucruri importante pe care bursa nu le face.
Bursa nu restructureaza companii neprofitabile si nici nu le aduce investitori.
Conform unui document intern citat de profit.ro, Directoratul Complexului Energetic Oltenia a decis sa ceara adoptarea unei hotarari de guvern care sa suspende procesul de privatizare a companiei prin listare la bursa. O poveste cu un sfarsit absolut predictibil, deoarece planul a fost eronat de la bun inceput. De altfel un sfarsit la fel de predictibil are si planul de listare a Tarom, o alta companie cu un indelungat istoric de lipsa de profitabilitate.
O firma care se listeaza trebuie sa il aiba pe “vino incoace” atunci cand se prezinta in fata investitorilor. Nimeni nu este dispus sa faca experimente cu banii proprii sau ai celor care i-au mandat cu increderea lor si sa investeasca in societati fara un istoric favorabil de profitabilitate si guvernanta.
Spun experimente, deoarece in cazul unei listari a unui pachet minoritar de actiuni, investitorul majoritar care a fost incapabil sa obtina profit in istorie va ramane la “butoane” in continuare. Cat de mult poti sa iti doresti sa fii actionar minoritar pe un vapor condus de un astfel de capitan?
Pe de alta parte, in cazul unei listari a unui pachet majoritar, fragmentarea investitorilor institutionali ar reduce dramatic sansele crearii unei majoritati capabile sa agreeze un program de restructurare. Ar exista totusi un scenariu de listare a unei astfel de firme: acela in care pretul actiunilor ar fi suficient de mic ca sa reflecte doar valoarea activelor firmei. Adica firma sa fie luata ca o sursa de materii prime, active imobiliare si fier vechi, caz in care dezmembarea ei ar aduce investitorilor mai multi bani decat au investit. O solutie extrema, care cred ca nu e dorita de nimeni.
Motiv pentru care apreciez ca exista doua cai de restructurare a unor firme precum C.E. Oltenia sau Tarom: fie sa fie privatizate cu un investitor strategic cu experienta in domeniu, dar pe o suma mai degraba simbolica, asa cum a fost cazul Sidex, fie ca statul in sfarsit sa le restructureze dupa modelul Hidroelectrica. Aceasta ultima varianta extrem de optimista ma duce cu gandul insa la un alt lucru pe care bursa nu il face.
Bursa nu valideaza din punct de vedere investitional companii profitabile de relativ scurta vreme si care nu au Consilii de administratie credibile, care sa confere siguranta neintoarcerii in trecut.
Subliniez acest lucru nu intamplator in contextul mentionarii Hidroelectrica. Chiar daca listarea Hidroelectrica este dorita si asteptata de investitori de multa vreme, nu ar trebui ca cineva sa isi inchipuie ca asta inseamna ca, indiferent de cum va arata Hidroelectrica, va fi o listare de succes de dragul scurtei perioade de mare profitabilitate. Investitorilor le este extrem de draga predictibilitatea si toate acele elemente care o pot sugera.
In acest context, calitatea echipelor de conducere si supraveghere, experienta lor profesionala, reputatia lor trebuie sa fie impecabile pentru a reduce la maxim probabilitatea unei alunecari in trecutul lipsei de performanta. Din pacate, numirile facute de curand in Consiliul de Supraveghere al companiei nu dau un semnal catusi de putin bun prin prisma experientei membrilor numiti. Un astfel de gest, chiar daca vorbim de un Consiliu de Supraveghere temporar, cu mandate pe patru luni, creeaza un precedent care cu siguranta va ridica semne de intrebare in ce priveste intentiile viitoare ale statului roman. Iar semnele de intrebare vor avea un cost. Cost care se va regasi in pretul mai mic la care investitorii vor fi dispusi sa subscrie la viitoarea oferta publica. Pentru ca cea mai mare parte a investitorilor pe bursa sunt persoane avizate. Dar nu toti. Motiv pentru care…
Bursa nu ofera oportunitati egale pentru toata lumea
Citesc periodic indemnuri ca tot romanul sa devina investitor la bursa. Comparatiile pe care presa le face periodic intre performanta trecuta a bursei si un depozit bancar mi se pare ca nu fac educatie financiara, dimpotriva. Amesteca clase de investitii cu trasaturi de risc si de sofisticare fundamental diferite. Inducerea ideii ca investirea la bursa este similara unui depozit bancar creeaza false asteptari si face in final un mare deserviciu populatiei si bursei insesi.
Si totusi, in pofida acestor incurajari, nu vedem un entuziasm al romanilor pentru investitiile la bursa. Si eu cred ca e bine ca oamenii prefera sa nu se angajeze intr-un demers pe care nu il stapanesc. Pentru ca bursa nu este pentru oricine si nu ofera oportunitati egale tuturor. Cei mai avantajati vor fi intotdeauna investitorii informati si avand suficient de multe cunostinte tehnice care sa le permita analiza si valorificarea informatiilor dobandite. O prezenta masiva a persoanelor neavizate pe bursa nu ar face decat sa discrediteze aceasta institutie esentiala a unei economii de piata, prin frustrarile personale numeroase pe care ar putea sa le produca. Din acest motiv, bursa cred ca ar trebui sa fie in primul rand canalul de investire al investitorilor institutionali si al persoanelor fizice cu o educatie financiara solida. Probabil ca ar fi de preferat ca toti ceilalti sa acceseze bursa prin intermediul fondurilor de investitii unde persoane calificate au timpul si cunostintele necesare pentru a lua decizii de investire avizate si a reduce probabilitatea de a pierde bani.
As incheia spunand ca exista si un lucru pe care bursa il face cu siguranta inclusiv in Romania. Sa reflecte, cu bune si rele, gradul de evolutie al societatii in care opereaza. Valorile, competentele si bogatia ei.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate