Intr-un raport recent, the Institute of International Finance estimeaza ca datoriile la nivel global au atins un nou record, avand la sfarsitul lui septembrie valoarea echivalenta a 253 de mii de miliarde de dolari. Analiza considera ca este o datorie care a fost acumulata in primul rand de guverne si de institutiile non-financiare.
Raportul remarca rolul major pe care dobanzile scazute l-au avut in apetitul de finantare prin credit in intreaga lume, dar mai ales in tarile dezvoltate si China. Iar in China sunt semne ca, dupa o perioada de usor declin, imprumuturile pentru economia chineza reiau o tendinta crescatoare, care, cu siguranta, va duce soldul datoriei globala la un nou maxim.
Intr-adevar, un articol recent din Foreign Affairs intitulat „What’s Causing China’s Economic Slowdown?” remarca ca, dupa o perioada in care guvenul chinez a luat masuri de micsorare a dependentei economiei chineze de indatorare, fenomenul recent de incetinire a cresterii economice obliga guvernul sa apeleze din nou la stimularea cresterii prin credit. Temerea legata de tensiunile sociale pe care o stagnare economica le-ar aduce face ca guvernul chinez sa ignore faptul ca, ajustand pentru venituri, gospodariile chineze sunt mai indatorate decat economiile din multe state dezvoltate inclusiv SUA.
Atingerea de noi si noi recorduri ale indatorarii globale are cel putin doua consecinte importanta. Prima este usor de intuit si este similara situatie in care o companie devine supraindatorata. Practic profilul ei de risc creste, in conditiile in care datoria produce costuri de servisare a ei care pot pune o presiune serioasa asupra companiei in conditii economice averse. In mod normal, un astfel de context ar duce la o reactie de evitare din partea oricaror finantatori.
Ceea ce pare sa nu fie cazul la nivelul economiei globale. Iar principalul motiv pentru aceasta situatie este legat de banii extrem de ieftini care au fost si sunt asigurati de marile banci centrale.Randamentele negative sau extrem de mici pe care investitorii le primesc pentru un risc mediu ii fac sa migreze, in dipserare de cauza, spre emitenti din ce in ce mai riscanti. In acest fel, guverne care ar trebui sa se finanteze scump sau companii care nu ar trebui sa se finateze mai deloc gasesc amatori care sa puna bani la bataie in pofida comportamentul discutabil al creditatilor.
Din acest motiv, cu cat perioada banilor multi si ieftini se va prelungi mai mult, cu atat balonul datoriei globale va continua sa se umfle in continuare. Ceea ce ma duce la poate cel mai pervers efect al tiparirii de bani ieftini de catre marile banci centrale.
Datoria imensa care exista in prezent in intreaga lume, datorie majoritar denominata in valute forte in frunte cu dolarul face ca marile banci centrale sa fie sah-mat in situatia in care evolutiile economice, inflatia, ar necesita cresterea dobanzilor. O astfel de crestere, ar face ca imensa datoire globala a guvernelor, a companiilor sa puna o presiune de nesuportat asupra acestora prin prisma sumelor pe care ar trebui sa le plateasca in contul dobanzilor crescute. Astfel, cresterea dobanzilor la principalele valute de catre bacile centrale ar putea induce un efect de domino la nivelul economiei mondiale.
In acest context, bancile centrale se vad vaduvite de principalul instrument care ar trebui sa le stea la indemana pentru a tine sub control inflatia. Din acest motiv, probabil ca lucrul la care vizeaza este o inflatie moderata. Asta deoarece pe de o parte o inflatie ridicata ar impune masuri monetare care ar putea duce o recesiune si chiar o criza globala. In acelasi timp, o inflatie moderata ar duce la o erodare treptata a pseudo-valorii create prin tiparirea de bani si care nu isi gaseste corespondent in activele, bunurile si serviciile existente in piata.
Apetitul pentru aur a unor dintre bancile centrale in locul valutelor forte arata ca pana si in interiorul acestui grup select exista indoieli serioase vis-a-vis de conervarea valorii acelor monede care au fost tiparite cu darnicie. Faptul ca din ce in ce mai mult cash dispare din circuitul monetar, iar bancile centrale nu sunt capabile sa afle unde, ajuta intr-o anumita masura la reechilibrare prin erodarea lor inflationista (dar si fizica…) In acelsi timp insa denota o ingrijorare in crestere legata de un posibil efect in lant care ar putea include si sistemele financiare si deponentii lor ultra bogati cu sume plasate semnificativ mai mari decat cele garantate.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate