Unul dintre argumentele “forte” pe care contestatarii pericolulului incetinirii economice si alunecarii in recesiune il folosesc este apetitul consumerist al romanilor, care nu da niciun semn de scadere semnificativa. Si nici nu ar avea de ce, in conditiile in care sentimentul consumatorilor continua sa se afle la cote inalte, o situatie reliefata si de graficul de mai jos.

Dar, o privire mai atenta la acest grafic ne da o veste proasta. De fapt, sentimentul consumatorilor ramane pozitiv pana in ultimul moment de dinaintea crizei si chiar un pic dupa aceea. Este ceea ce sugereaza evolutia graficului de mai sus in preajma crizei financiare care a inceput in 2007. Nota bene, in 2007, cand criza creditelor ipotecare din SUA devenea de notorietate, sistemul financiar american se clatina si institutii financiare precum Bear Stearns, Fannie Mae si Freddie Mac, Merrill Lynch au trebuit sa fie salvate pe parcursul lui 2008 cu bani publici sau privati. Ceea ce nu s-a intamplat su cu Lehman Brothers care a fost lasata sa se prabuseasca in septembrie 2008, moment in care increderea consumatorilor romani atingea maximul.

Sigur, nu poate fi ingnorata contributia liderilor de opinie, care, in toata aceasta perioada, au sustinut in mod constant ideea ca Romania se afla la adapost de orice pericol si ca ”romanii nu trebuie sa se teama“. Si daca la nivelul de sofisticare si informare al acestora impactul crizei asupra Romaniei a fost atat de subestimat, de ce ar trebui sa ne miram ca populatia a ramas increzatoare chiar si atunci cand institutii financiare majore din SUA si Europa incepeau sa se clatine serios. Cresterile salariale continuau sa le simta in buzunar…

Este exact tabloul pe care il vedem si astazi. Semnificativele cresteri salariale si de pensii de care au beneficiat romanii in ultimii ani, o buna parte din ele pe datorie publica, continua sa se reflecte in puterea de cumparare si in increderea consumatorilor. Incredere care va incepe sa scada doar odata cu primele concedieri si reduceri salariale, adica intr-un moment care s-ar putea dovedi deja tardiv pentru luarea unor decizii de ajustare de catre companii.

Asta pune afacerile din Romania, si nu doar, in fata unei provocari similare investitorilor de pe pietele de capital. Cand stii ca esti intr-o piata care are o crestere devenita nesustenabila ce faci: mergi cu “turma” si continui sa investesti sau ai o abordare contrara majoritatii? O decizie care nu este usor de luat, pentru ca nimeni nu are globul de cristal cu data inceperii recesiunii. In acest conditii, alegerea intre a beneficia de cele cateva procente de crestere pe care ti le mai ofera prelungirea cresterii economice si riscul de a lua o decizie de management intarziata cu pierderile asociate.

Statisticile sugereaza ca o parte a investitorilor financiari si companiilor incep sa devina precauti in anticiparea unei inversari de tendinta. Si unii si altii incep sa stea din ce in ce mai mult pe cash si pun punct investitiilor. Astfel, un raport recent al economistului Iancu Guda  arata ca cele mai mari 1000 de companii din Romania, care au 50% din veniturile tuturor firmelor, au marje de profitabilitate la minimul ultimului deceniu, isi folosesc cash flow urile la rambursarea creditelor si stau pe 80% din cash-ul tuturor firmelor. O abordare prudenta de sfarsit de ciclu, in pofida sentimentului inca exuberant al consumatorilor.

Si ca lucrurile sa fie si mai dificile pentru companii, este foarte probabil ca, in contextul unor socuri, sentimentul consumatorilor  sa actioneze ca un pendul. Adica, pe cat de optimist este inainte de soc, ulterior el sa amplifice socul printr-o pozitionare in extrema cealalta. Orice soc economic, de pilda extern, va antrena inevitabil o alterare a situatiei financiare a populatiei: somajul va creste atat in sectorul public cat si in cel privat, salariile vor ingheta sau chiar scadea, beneficiile pentru salariati vor fi anulate si asa mai departe. Iar o astfel de situatie va avea in mod cert un impact psihologic si asupra celor care ar putea sa nu fie afectati financiar, dar care isi vad o parte dintre rude, prieteni sau vecini pierzandu-si slujba sau incepand sa aiba dificultati la plata facturilor sau creditelor.

Este un context care modifica sentimentul si comportamentul pe termen lung si care nu face decat sa amplifice regresul economic si sa faca mai dificila iesirea din el prin temperarea consumului. Intorcandu-ne la graficul de mai sus, se observa cum a fost nevoie de o perioada de 7 ani pentru a restabili increderea consumatorilor pierduta in doar 2 ani.

Mai este un element interesant sugerat de grafic. Si anume faptul ca exista evolutii non-economice care pot influenta sentimentul consumatorilor chiar si intr-un mediu economic benign. Priviti declinul sentimentului inceput cu septembrie 2018 si care a continuat pana la inceputul anului 2019. A fost un context extrem de agitat atat politic cat si social, care a culminat spre sfarsitul lui 2018 cu o serie de decizii economice cel putin discutabile promovate prin ordonanta de urgenta. Aparent, acestea au lasat urme adanci in increderea consumatorului roman.

Inseamna acest lucru ca, prin opozitie, comentarii publice de un pozitivism nejustificat economic sunt de dorit pentru a pastra increderea consumatorilor? Din punct de vedere economic ar putea ajuta pe termen scurt, dar din punct de vedere etic ar fi total nejustificate. Deoarece, cu cat populatia va fi mai nepregatita, mai neavizata, pentru o recesiune, cu atat va avea mai mult de suferit.

Deci, domnilor lideri, economia Romaniei incetineste, iar industria se afla in recesiune de cateva luni. Va recomand franchete si realism.

Un weekend placut!

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate