Evolutiile geopolitice recente, care au culminat cu mesajele suprinzatoare date la Conferinta de la Munchen, au fost un dus rece pentru Europa si, mai ales, pentru tarile de la frontiera estica a NATO. Romania, care si-a construit intreaga strategie de securitate prin aderarea la NATO si consolidarea unui parteneriat strategic cu SUA, isi vede tot planul pe punctul de a se narui.
Schimbarile de strategie ale SUA si, mai ales, mesajele contradictorii ale diferitilor lideri americani fac ca viitorul sa devina mai incert ca niciodata si sa ceara o reevaluare a scenariilor posibile. In noul context, Romania nu isi mai permite sa mearga doar pe un singur scenariu de securitate centrat in jurul SUA, ci este obligata sa aiba planuri alternative.
Din acest motiv, se poate observa deja un val de comentarii, analize si declaratii care incearca sa promoveze o multitudine de idei legate de calea pe care Romania ar trebui sa o urmeze. In mod insa paradoxal, majoritatea ignora acel element critic fara de care orice plan, orice proiect, oricat de ambitios sau oportun, nu are nicio sansa sa fie realizat: RESURSELE. Fara asigurarea resurselor, orice plan va ramane o poveste frumoasa, o utopie, o speranta neconcretizata in veci.
Iar in cazul de fata, consider ca ar trebui sa asiguram cu prioritate zero doua tipuri de resurse, esentiale pentru succesul demersurilor Romaniei de a-si promova interesele si de a se proteja: resursa umana si resursele financiare.
Cand spun “resursa umana” ma refer in primul rand la profesionalismul celor care se afla sau se vor afla in pozitii de inalta responsabilitate in institutiile statului precum presedintele, primul-ministru, ministrii, conducerea parlamentului, conducerea armatei. Iar acesti lideri politici, pentru a promova in mod eficient interesele tarii, vor trebui ca, inainte de toate, sa aiba doua calitati esentiale: conexiuni personale in lumea politica europeana si americana si …. sa vorbeasca o limba engleza, limba internationala a diplomatiei, perfecta, la nivel de nuante.
Viteza cu care se desfasoara lucrurile face ca multe discutii si decizii sa se ia mai degraba in intalniri informale pe coridoarele puterii, in care conversatiile in limba engleza decurg spontan si fluent intre oameni politici sau experti care se cunosc de suficient de multa vreme ca sa lase deoparte retinerile protocolare si sa abordeze subiectele frontal. Daca liderii trimisi sa reprezinte Romania in discutiile formale sau informale care vor urma nu vor avea aceste calitati minime, vor fi lasati in afara discutiilor sau vor participa la discutii care vor consfinti decizii deja luate in intalniri informale anterioare.
A doua resursa esentiala este resursa financiara. Discutii depre dublarea cheltuielilor de aparare sunt un non-sens pentru o tara cu dezechilibrele bugetare majore pe care le are Romania. La un deficit de peste 7%, eventuala inlesnire care ar putea fi acordata tarilor UE de a nu contabiliza in limita de deficit de 3% cheltuielile militare este practic irelevanta si lipsita de utilitate. Pentru ca problema Romaniei nu este una formal-contabila legata de respectarea limitei de 3%, ci este una de credibilitate pe pietele financiare care sunt din ce in ce mai ingrijorate de abilitatea Romaniei de a-si pune finantele in ordine dupa derapajul fiscal din 2024.
Din acest motiv, discutiile legate de cresterea rapida a bugetul de aparare sunt total nerealiste cata vreme nu se va asigura o crestere la fel de rapida a veniturilor bugetare. Orice obervator din exterior, prieten sau inamic al Romaniei, se va uita amuzat la agitatia nationala si planurile de crestere a puterii militare in conditiile in care nu exista planuri credibile de identificare a unor resurse suplimentare de finantare. Este de notorietate faptul ca Romania are cele mai scazute incasari bugetare raportate la PIB din Europa, iar asta a incetat de ceva vreme sa mai fie o calitate. Astazi este o mare vulnerabilitate.
Din acest motiv, trebuie abandonat urgent planul de scadere in 7 ani a deficitului bugetar care prelungeste agonia bugetului Romaniei facand-o dependenta de finantarile externe. Veniturile bugetare trebuie crescute rapid cu cel putin 40% printr-o combinatie de eliminare a discriminarilor la impozitare, o crestere selectiva si limitata a unor taxe si impozite (taxa unica? TVA?). In acelasi timp, in conditiile actuale, evaziunea fiscala ar trebui sa fie pe pedepsita cu maxima severitate fiind similara cu sabotajul economic si militar al tarii. In egala masura, taierea cheltuielilor bugetare ar trebui continuata cu mai mult apetit in numeroasele zone in care se produce risipa. Banii pentru bugetul apararii vor trebuie sa aiba prioritate zero in raport cu orice alt capitol bugetar.
Impactul economic negativ al cresterii taxelor va trebui compensat prin reluarea rapida a absorbtiei fondurilor europene, prin renuntarea la piedicile interne politicianiste, care ar trebui sa devina derizorii in raport cu interesul national si gravitatea momentelor prin care trecem.
Tarile care vor razbi prin aceste vremuri tulburi nu vor fi acelea care se vor plange de pe margine ca nu sunt suficient de mult bagate in seama, ci acelea care vor putea asigura rapid resursele necesare pentru a-si consolida pozitia internationala: lideri de inalta calitate si resurse financiare.
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate