De la infiintarea sa, sistemul pensiilor private obligatorii, pilonul 2, a fost supus constant unei presiuni mediatice si politice, in pofida randamentelor investitionale foarte bune raportate la profilul de risc al fondurilor. Aceasta situatie mi-a creat convingerea ca, odata ce evolutia pietelor financiare va duce la o performanta negativa a fondurilor de pensii private, contextul astfel creat va fi un moment perfect pentru relansarea cu mai multe “argumente” a denigrarii sistemului.

Iar intr-un context in care senzationalul se vinde mai bine decat adevarul, ma simt dator sa vorbesc despre o parte dintre neadevarurile si manipularile promovate in ultima vreme, fara a mentiona sursa lor.

Pilonul 2 de pensii mai exista doar in Romania si Venezuela

Asocierea cu o tara avand un regim dictatorial si o economie “pe butuci” ca Venezuela nu poate decat sa arate inadecvarea acestui sistem. Insa, voit sau nu, informatia promovata este incorecta si ne aduce aminte de bancurile cu Radio Erevan. Tara din America Latina care are un astfel de sistem nu este Venezuela, ci Chile, si nu este singura, ci mai sunt si alte tari care au un astfel de sistem. De altfel, Chile a fost prima tara in care a fost introdus pilonul 2 al pensiilor private. Ulterior insa, evaziunea fiscala masiva din piata muncii si decizii politice aberante au reusit sa-l torpileze, facand lumea sa iasa in strada. Mai multe detalii le-am explicat in “Primul sistem de pensii private (pilon 2) din lume este in colaps. De ce?”

Cat despre unicitate, putem aminti tari precum Bulgaria sau Croatia in care sistemul multipilon existent in Romania este de asemenea prezent. Insa, sisteme de pensii private exista de decenii in tarile dezvoltate din vestul Europei. Ceea ce ma duce la urmatorul neadevar.

Obligativitatea contributiei la pilonul 2 este anormala

O astfel de idee vine la pachet cu asertiunea conform careia pensiile private din tarile dezvoltate sunt facultative. Catusi de putin. Sutele de miliarde de euro aflate in fondurile de pensii private din tarile dezvoltate nu aveau cum sa fie rodul contributiilor benevole ale oamenilor preocupati de pensia de peste zeci de ani si nu de nevoile lor imediate. Adevarul este ca nu doar la noi, dar si in vest, nevoile financiare de la pensie sunt subevaluate, motiv pentru care oamenii nu economisesc suficient pe termen lung.

Asta este ceea ce obligativitatea (numita in vest “auto-enrollment”) incearca sa evite. In Romania, situatia este cu atat mai dramatica cu cat din studiile facute de  sistemul bancar sau cel al pensiilor private a rezultat ca peste 50% dintre romani sustin ca nu au economii pentru pensie. Din acest motiv, obligativitatea este mai degraba un atu al sistemului, nicidecum o problema.

Participantii la fondurile de pensii private au platit in medie cate 2 milioane de lei pentru fiecare angajat al administratorilor

Este o “analiza” care vrea sa insinueze faptul ca veniturile din comisioane ale administratorilor sunt excesive si se duc pe salariile foarte mari platite celor care lucreaza in sistem.  Cu toate acestea, nu veti vedea o colectie de masini de lux in fata cladirilor si iata de ce. Aproximativ 60% din comisioanele incasate de administrator sunt alocate pentru plata unor obligatii stipulate prin lege, cum ar fi: provizioanele pentru garantarea pensiilor, taxele ASF, fondul de garantare, scrisorile de informare anuale, tranzactiile fondului si asa mai departe. Raman aproximativ 40% pentru investitii si acoperirea cheltuielilor operationale, inclusiv plata salariilor. In acest context, merita amintit faptul ca, in conditiile in care fondurile de pensii private din Romania sunt printre cele mai mici din Europa si comisioanele percepute sunt printre cele mai scazute. Cum comparatia cu alte tari din Europa nu ajuta scopului, o comparatie cu numarul de angajati s-a considerat a fi mai de impact chiar daca era incorecta.

Frauda identificata la unul dintre administratori a vizat banii participantilor

Frauda constatata la unul din administratorii de pensii private a venit manusa “prietenilor” sistemului, care au avut prilejul ca sa asocieze, intr-un mod manipulator, scaderea valorii activelor fondurilor (ca urmare a evolutiei pietelor financiare) cu banii fraudati. Astfel, ideea indusa era ca banii fraudati ar fi fost chiar banii participantilor.

Adevarul este ca banii administratorilor si cei ai fondurilor sunt administrati separat. Din acest motiv, au fost ani in care, de exemplu, fondurile au avut un radament pozitiv in timp ce administratorii au suferit pierderi. Modul conform in care sunt administrati banii din fonduri este certificat si de catre bancile depozitare, care tin evidenta separata a activelor fondurilor.

Existand aceasta separare, practic, frauda nu a afectat in niciun moment banii participantilor (in pofida celor vehiculate), singurii care a avut de suferit fiind compania-administrator si actionarul sau.

Obtinerea de randamente ridicate cu riscuri scazute este posibila, dar administratorii sunt incompetenti

Ca parte a procesului de contra-educatie financiara pe care il vedem practicat pe multe canale cu larga audienta, este intretinuta ideea ca evolutia fondurilor de pensii ar trebui sa fie liniar-crescatoare si, bineinteles, permanent peste rata inflatiei. Asa ceva este imposibil si, asa cum spuneam si cu alt prilej, cuvantul-cheie pe care l-as pune in centrul oricarei strategii de educatie financiara ar fi volatilitatea (adica fluctuatiile) pietelor financiare.

Singura clasa de active care ar furniza acea crestere liniara la care viseaza o buna parte din observatori sunt depozitele bancare. Insa, asa cum multi stiti deja, depozitele bancare nu au mai batut inflatia de o buna perioada de timp. Modalitatea prin care fondurile de pensii au reusit sa bata inflatia in 11 din cei 15 ani de existenta a fost prin investirea in active care nu au o evolutie liniara, ci fluctueaza in timp: titluri de stat, obligatiuni corporative, actiuni, marfuri etc. Astfel de active nu au o crestere constanta, ci alterneaza perioadele de crestere cu cele de scadere in functie de ciclurile economice, evenimentele geopolitice sau deciziile pe care le iau guvernele. Este fenomenul la care am fost martori de-a lungul timpului in perioade in care decizii politice puneau sub semnul intrebarii existenta pilonului 2, la inceputul pandemiei in 2020 sau, mai nou, in 2023.

Fluctuatiile (volatilitatea) sunt pretul pe care il platim pentru a avea sansa de a bate inflatia pe termen lung. Ipoteza unei cresteri liniare peste rata inflatiei este o utopie.

In 2022, timp de 9 luni ati virat bani degeaba in pilonul 2

Afirmatia pleaca de la faptul ca valoarea activelor fondurilor de pensii dupa 9 luni este similara celei de la sfarsitul anului 2021. Dar chiar ati virat bani degeaba?

Fiecare contributie lunara este transformata in unitati de fond, adica un fel de “actiuni” care va permit sa participati proportional la castigurile de capital ale fondului. In conditiile economice adverse ale acestui an valoarea unitatilor de fond a scazut ceea ce exlica staganarea vlaorii activelor. Insa vestea buna esta ca in cele 9 luni, prin contributiile pe care le-ati facut, ati primit luna de luna unitati de fond din ce in ce mai ieftine. Acumularea de unitati de fond este importanta pentru momentul de revenire al pietelor cand valoarea fiecarei unitati de fond va incepe sa creasca beneficiind astfel de impactul tuturor unitatilor de fond pe care le-ati achizitionat.

Am sa ma opresc aici, desi lista neadevarurilor care se cer a fi corectate este departe de a fi epuizata. Insa nu sub-estimati imaginatia celor care nu stiu sau care sunt rau intentionati, ca si expunerea lor mediatica.

Un weekend placut!

Alte comentarii pe aceasta tema:

“Primul sistem private (pilon 2) din lume este in colaps. De ce?”

Mituri si legende despre sistemul de pensii private.

Banii “disparuti” din pilonul 2 de pensii private incep sa apara. De unde?

Cat de riscante sunt fondurile de pensii?

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate