Decizia agentiei Standard&Poor’s de a modifica perspectiva rating-ului Romaniei de la stabila la negativa pare ca a luat prin surprindere. Explicatia agentiei cred ca a fost suficient de limpede ca sa nu lase loc la speculatii: cheltuielile excesive (“large spending deviations”) ale guvernului anterior vor fi dificil de corectat de actualul guvern in contextul alegerilor care urmeaza.
Este o stire importanta deoarece o astfel de decizie prevesteste o schimbare a rating-ului daca nu se iau masuri de corectie pentru derapajele anterioare. Miza este mare deoarece Romania se afla deja la limita inferioara (BBB-) a intervalului “investment grade” (recomandat investitiilor), ceea ce inseamna ca iesirea din aceasta categorie ar putea avea un impact major asupra apetitului investitorilor de a mai finanta bugetul Romaniei prin titluri de stat. Multe fonduri de investitii si pensii au aceasta limitare, si anume ca obligatiunile achizitionate sa fie “investment grade”. Odata pierduta aceasta eticheta, ele sunt obligate sa isi vanda detinerile.
Privind in presa la reactiile expertilor vad opinii care, urmand teoria, anticipeaza ca “Romania se va imprumuta la dobanzi mai mari” ca urmare a schimbarii perspectivei Romaniei. Teoretic e corect, practic mai trebuie sa te uiti si la context si tendinte. Iar eu, punand decizia in context, anticipez ca nu vor creste costurile de finantare al Romaniei. Explicatia o aveti in graficul de mai jos care arata evolutia randamentelor euroobligatiunilor romanesti la 7 ani (linia albastra) in comparatie cu media obligatiunilor cu un rating similar (linia rosie), adica BBB-. Avand in vedere ca media obligatiunilor BBB- furnizate de Bloomberg include atat obligatiunile suverane cat si cele corporative, e posibil ca divergenta fata de alti emitenti suverani sa fie chiar subestimata.
Se observa ca Romania se imprumuta de ceva timp mai scump decat emitentii cu un rating similar, iar aceasta divergenta a inceput la mijlocul anului 2018, suprinzand ingrijorarea crescanda a investitorilor in legatura cu derapajele fiscale ale Romaniei. Cu alte cuvinte, chiar daca agentiile de rating nu si-au ajustat in aceasta perioada opiniile legate de Romania, investitorii au facut-o inaintea lor, marind prima de risc pe care Romania trebuie sa o plateasca. Din acest motiv, putem suspecta ca schimbarea de perspectiva anuntata de S&P este deja reflectata de costurile de finantare ale Romaniei, ajustari suplimentare nemaifiind necesare. Cu alte cuvinte, aceasta decizie a agentiei probabil ca nu va fi suficienta pentru ca Romania sa se imprumute la dobanzi mai mari.
Facand o comparatie similara cu randamentele obligatiunilor cu rating BB+ (linia verde), adica imediat inferioare categoriei “investment grade”, observam ca investitorii nu anticipeaza inca o cadere a Romaniei in aceasta categorie, costurile de finantare ale Romaniei fiind mai mici. In acelasi timp, diferenta existenta intre randamente anticipeaza cresterea costurilor de finantare pe care o astfel de scadere a rating-ului ar produce-o, situatie care trebuie evitata cu orice chip.
Din pacate, semnalele pe care le vad sunt ingrijoratoare si arata ca pericolele nu sunt intelese, iar greselile trecute sunt ignorate. La aceasta concluzie ma duce continuarea initiativelor populiste de taiere de taxe, impozite sau accize sau de angrenare de noi si noi cheltuieli bugetare fara a avea asigurata finantarea lor. Iar confruntati cu o astfel de perspectiva, dupa cum s-a vazut pana acum, investitorii nu vor astepta o scadere de rating pentru a incepe sa ocoleasca obligatiunile romanesti.
Oare doar o noua criza si prezenta FMI ne mai pot aduce cu picioarele pe pamant?
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate