O molima bantuie Europa. Si nu la nationalism ma refer… Pentru ca nationalismul este doar unul dintre, simptomele unei probleme mult mai profunde, care erodeaza viitorul Europei, care decimeaza populatia Romaniei. Si asta, nota bene, in contextul in care si Europa si Romania sunt pozitionate in aceeasi ecuatie a unei prosperitati economice in crestere per ansamblu.
Iar pentru aceasta situatie aparent paradoxala, raspunsul este unul simplu, dar dramatic prin consecinte: perceptia unei distributii inechitabile a prosperitatii care a fost creata in ultimele doua decenii.
Haideti sa discutam pentru inceput situatia Europei. Adeptii globalizarii au prezentat in mod constant acest fenomen ca pe un proces de tip win-win, din care au avut de castigat atat tarile dezvoltate, cat si cele emergente. Luate la nivel macro, cifrele par intr-adevar sa sugereze acest lucru. Economiile europene si-au accelerat cresterea, profitand de avantul luat de comertul international. Marind insa imaginea, detaliile incep sa isi faca loc. Si nu arata prea bine.
Chiar daca in ansamblul lor economiile dezvoltate din Europa au crescut, aceasta evolutie a venit la pachet cu o crestere a polarizarii sociale, nu cu o scadere a ei. Merita remarcate evolutiile salariale in unul dintre principalele beneficiare ale globalizarii, Germania, motorul exporturilor europene. Conform Bloomberg, plecand de la o inegalitate salariala la fel de mica precum a tarilor nordice, in ultimul deceniu, inegalitatile salariale din Germania au crescut rapid. Angajatii cu salarii scazute castiga mai putin relativ la mediana salariilor germane decat in orice alt stat OECD, cu exceptia Coreei de Sud si SUA.
Ceea ce sugereaza cu putere ca, dincolo de tabloul roz oferit la nivel macro economiilor europene dezvoltate, globalizarea a creat o noua categorie sociala in crestere marcanta: defavorizatii globalizarii. Ei sunt cei care si-au vazut salariile plafonate, sau cei care si-au pierdut locurile de munca in favoarea unei forte de munca provenind din Europa de Est sau din destinatii mult mai indepartate. Ei sunt cei care si-au vazut fabricile inchise pentru a fi relocate in tari emergente, care ofereau o piata de desfacere mult mai mare sau o forta de munca mult mai ieftina.
Nu o data am auzit analisti politici din Romania comentand atitudinea eurosceptica a europenilor prin propozitia: “Li s-a urat cu binele”. O evaluare pripita. Problema este: cum definim binele? Privind la tabloul macro, sau coborand la nivelul dinamicilor de grup social si profesional din acele tari? Pentru ca, daca alegem a doua abordare, vom vedea ca pana si in tara care reprezinta motorul economic al Europei si al lumii si este unul dintre cei mari exportatori globali, distributia prosperitatii a fost inegala.
Ceea ce sugereaza ca multora, de fapt, li s-a urat mai degraba cu raul, iar salturile tehnologice carora le suntem martori vor face ca din ce in ce mai multi sa nu intrevada nicio modalitate de a iesi din situatia economica dificila in care se afla. Frustrarea produsa astfel si o lipsa de perspectiva reprezinta de fapt virusii molimei ce bantuie astazi Europa: LIPSA DE INCREDERE.
Lipsa de incredere in faptul ca elitele politice mai merita a fi urmate, lipsa de incredere ca actuala formula de organizare economica si politica a Europei mai reprezinta garantia prosperitatii tuturor, asa cum a fost in deceniile care au urmat perioadei postbelice. O lipsa a increderii care, in disperare de cauza, ii face pe multi europeni sa caute lideri alternativi sau pseudo-lideri, solutii alternative sau pseudo solutii la problemele economice si sociale cu care se confrunta. Brexit-ul, ascensiunea partidelor de extrema dreapta sau absenteismul la vot, nationalismul, separatismul sunt toate de fapt simptome ale acestei maladii – LIPSA DE INCREDERE – ce roade tesuturile vii ce au evoluat in decenii in organismul numit Uniunea Europeana.
Din pacate liderii europeni continua sa traiasca intr-o lume fara legatura cu realitatea. Iar focurile de artificii cu care a fost primita victoria presedintelui Macron sau a doamnei Merkel, ca simboluri ale acceptarii unei integrari europene mai profunde, nu fac decat sa imi intareasca impresia unei decuplari persistente intre agenda politicienilor si cea a a populatiei. Refuzul doamnei Merkel de a accepta macar in ceasul al 13-lea eroarea invitarii imigrantilor in Germania mi se pare simptomatic. Iar atata vreme cat aceasta lipsa de empatie, de comunicare si intelegere dintre elite si populatie va continua, avem toate sansele sa vim martorii ascensiunii partidelor de extrema dreapta, a curentelor nationaliste, separatiste sau eurosceptice, si nu doar sub umbrela grupului de la Visegrad.
“Si ce legatura are Romania cu toate acestea?”, veti intreba. Pana la urma, Romania a fost o tara emergenta care a benficiat masiv de pe urma deschiderii granitelor sale in deceniul globalizarii. Ca sa nu mai vorbim de fondurile de asistenta primite din partea UE inainte si dupa aderare. Cresterea de peste 4 ori a salariului mediu in euro in ultimii 15 ani nu ar trebui sa ii faca pe romani cei mai fericiti si increzatori cetateni din Europa?
La prima vedere, da. La a doua vedere, insa, vom constata ca anul trecut 200.000 de romani au emigrat, numar care se aduga la cele cateva milioane de romani care traiesc sau muncesc deja in strainatate. Asta, veti fi de acord, nu sugereaza catusi de putin incredere. Ba dimpotriva. Aceasta este de fapt masura lipsei de incredere pe care multi romani o au in viitorul lor in aceasta tara. Iar faptul ca acest lucru are loc in pofida cresterii vizibile a prosperitatii tarii cred ca nu poate fi explicat decat intr-un singur mod. Anume, prin convingerea publicului ca, in lipsa coruptiei si a nepotismului, in lipsa unei alocari de multe ori arbitrare a properitatii nou create, standardul de viata al tuturor romanilor ar fi fost mai ridicat si polarizarea sociala si geografica mult mai mici.
Iar daca pentru polarizarea sociala va veti grabi sa aratati cu degetul spre salariile “nesimtite” platite in sectorul privat, mi-as permite sa va atrag atentia ca marile averi in Romania nu s-au facut din salarii… O afirmatie pe care o puteti lua si ca o replica la teoria populista a impozitarii graduale a salariilor, de dragul “echitatii sociale”. Asa ca repet. Averile in Romania nu s-au facut din salarii.
Deunazi, un politician, fost ministru si actual rector, facea apel la cadrele didactice pentru dezvoltarea simtului patriotic al tinerilor pentru ca acestia sa nu mai emigreze. Iata ca si decidentii nostri sunt cat se poate de europeni cand vine vorba de decuplarea de realitate. Pentru ca problema nu este la tineri, ci tocmai la decidenti.
Dati-le motive sa aiba incredere in viitorul acestei tari, dati-le motive sa se simta utili si doriti in propria tara si nu vor mai pleca.
Altminteri, romanii, parinti si copii deopotriva, vor continua sa fie decimati de molima lipsei de incredere.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate