O tara sfasiata

Termenul de “tara sfasiata” (torn country) a fost consacrat de Samuel P. Huntington in faimoasa sa carte Ciocnirea civilizatiilor (The Clash of Civilisations). In esenta, este vorba o tara in a carei textura sociala apar falii intre fondul cultural si/sau religios al societatii si directia total diferita in care elitele si o parte a populatiei doresc sa o duca din motive economice sau politice. Cu alte cuvinte, civilizatia catre care o parte a tarii doreste sa se indrepte nu este sustinuta de traditie si valori.

Turcia este unul dintre exemplele date, dar, pentru subiectul acestui comentariu, mai relevanta este utilizarea Rusiei ca exemplu. Argumentand includerea Rusiei, Huntington remarca printre altele ca, in anii ‘90, 40% din populatie avea o atitudine pozitiva fata de civilizatia vestica in timp ce 36% avea o atitudine negativa.

Din pacate, rezultatul referendumului recent, pare sa plaseze si Republica Moldova, pastrand proportiile, in categoria “tarilor sfasiate”. Chiar daca rezultatul majoritar a fost in favoarea aderarii la UE, diferenta extrem de mica dintre cele doua categorii de votanti arata o divizare puternica a societatii de dincolo de Prut.

Un astfel de rezultat a venit ca un soc, unii analisti grabindu-se sa gaseasca vinovati inclusiv la nivelul presedintiei Moldovei. Cred ca este o mare eroare, iar erorile trebuie cautate in alta parte si in alta perioada. De fapt, doamna Maia Sandu a reusit ca in cei patru ani de cand este presedinte sa stranga, atat cat s-a putut, cioburile sparte ale societatii moldovenesti si sa asambleze “bolul” in care s-a votat totusi majoritar, la limita, “da”.

Exista un cvasi consens in ce priveste implicarea Rusiei in influentarea rezultatelor referendumului. Insa, ceea ce multi par sa omita este ca, intr-o concurenta geopolitica pentru viitorul Moldovei, Rusia nu joaca un meci cu doamna Maia Sandu, ci cu Romania si UE. Iar jocul este de suma nula: succesul Rusiei inseamna insuccesul Romaniei si al UE.

Dupa doua decenii de abordari inconsecvente, uneori naive si necooordonate, a fost o iluzie faptul ca Romania si UE vor reusi ca, in doar 4 ani, prin finantarea de proiecte de asistenta generoase, sa stearga cu buretele din mentalul colectiv propaganda, la inceput sovietica si apoi rusa, la care moldovenii au fost supusi timp de decenii, cu complicitatea liderilor locali. Nu intamplator, segmentarea votantilor arata ca votul anti-UE a fost direct corelat cu varsta sau, altfel spus, cu perioada in care segmentul de populatie a fost subiect ale mediului informational venit din est.

Ar fi fost o minune ca, in lipsa, timp de decenii, a unui proiect pragmatic al Romaniei pentru scoaterea Moldovei din siajul Rusiei, sa fim martorii unei schimbari de mentalitate colectiva doar pentru ca, in ultimii ani, au curs ajutoarele financiare si economice dinspre vest. Pentru ca motivatia din spatele votului nu a fost una rationala, ci mai degraba una data de emotiile inoculate de spatiul informational in care populatia a trait decenii, fara posibilitatea de a fi expusa in aceeasi masura la o alternativa informationala obiectiva. Iar Romania, avand beneficiul limbii, ar fi trebuit sa joace un rol crucial. Inchiderea de abia in ultimii ani a canalelor rusesti de propaganda si amplificarea canalelor de comunicare venite dinspre vest a fost tardiva. Raul fusese facut, modelarea mentala era desavarsita.

Segmentarea participantilor la referendum ne ofera dovezi in acest sens, dovezi care pentru noi, cei aflati intr-un spatiu informational neingradit si divers, par de neinteles. Astfel, marea majoritate a moldovenilor ucrainieni a votat impotriva aderarii la UE. Mai mult, doua regiuni din Moldova, Ungheni si Cahul, au votat majoritar “nu”, cu toate ca beneficiasera de finantari UE de zeci de milioane de euro. Din nou, nu criteriile rationale, evidente noua, au prevalat in aceste segmente ale populatiei din Republica Modova. Mai important a fost mentalul colectiv creat de decenii de propaganda rusa, care nu a facut decat sa potenteze manipularile si informatiile false vehiculate in ultimul an in spatiul public de peste Prut.

Putea Romania sa faca mai mult pentru contracararea propagandei ruse din ultimele decenii si aducerea Republicii Moldova mai aproape de Europa? Cu siguranta. Dar asta ar fi presupus o strategie sofisticata si excelent executata de institutii si lideri ai Romaniei. Din pacate, senzatia a fost mai degraba a unor actiuni improvizate, care nu au avut la baza intelegerea frustrarilor, preocuparilor, complexelor, miturilor inradacinate in mentalul colectiv al populatiei de peste Prut. Conexiunile politice dintre Romania si Republica Moldova au fost uneori de neinteles si chiar controversate.

Nu e clar nici astazi ce obiective punctuale, ce plan de parcurs a avut Romania in relatia cu Republica Moldova in ultimele decenii. Dar cred ca macar de un lucru putem fi siguri, si anume ca se dorea eliberarea Republicii Moldovei din cercul de influenta al Rusiei si reorientarea ei geopolitica catre vest. Din perspectiva acestui obiectiv, rezultatele referendumului ne arata mai degraba un esec.

O explicatie sta in ceea ce unii ar putea considera un paradox: unionismul practicat uneori cu agresivitate in unele cercuri de decizie din Romania a fost mai degraba un factor de divizare al Moldovei pe care Rusia l-a amplificat si folosit cu maxima eficienta. Astfel, multi dintre promotorii agresivi ai unionismului, ignorand lipsa de entuziasm a populatiei de peste Prut,  s-au transformat in “naivii utili” ai Rusiei.

Faptul ca, printr-o “minune”, unii dintre politicienii unionisti au sfarsit prin a-si dovedi ulterior legaturile stranse cu Rusia ar fi trebuit sa dea foarte serios de gandit, caci exemple puteau fi gasite si in perioada anilor ’90, dar si in epoca mai recenta.

Printre primii care au sesizat efectul divizant in Moldova al unionismului a fost chiar Maia Sandu, care a redirectionat aspiratiile Moldovei spre UE punand surdina discutiilor care divizau societatea. Si o astfel de orientare ar fi avut cu siguranta mult mai mult succes daca am fi putut arata in Moldova Romaniei beneficiile aderarii la UE. Insa, lipsa unei strategii de tara si de viziune au facut ca aceasta parte a Romaniei sa ramana una dintre zonele cele mai subdezvoltate si principala sursa de emigratie in vestul Europei. Moldova Romaniei nu a fost in niciun moment o “vitrina” a beneficiilor aderarii la UE. Mai mult, nu doar o data, discursul public din Romania a pus in seama UE decizii nepopulare, chiar daca ele aveau mult sens economic sau politic.

Din fericire, in ultimii ani, in contextul agresiunii rusesti in Ucraina, in sfarsit, Romania si UE au ajuns la concluzia ca stabilitatea Republicii Moldova este cea mai importanta. Orice alte variante bazate mai mult pe emotii si nostalgii nu ar fi facut decat sa adanceasca faliile din societate, si nu doar dupa aliniamentele Transnistriei sau ale Gagauziei. Este atat in interesul Ucrainei cat si al Romaniei si al UE ca Republica Moldova sa devina un avanpost solid al civilizatiei occidentale. Suntem insa intr-o foarte mare criza de timp.

Se mai poate face ceva pentru angrenarea definitiva a Republicii Moldova pe calea catre UE? In primul rand, romanii si liderii lor ar trebui sa inteleaga ca subiectul unionismului trebuie sa dispara pana cand, eventual, el ar putea fi relansat ( sau nu) chiar de Republica Moldova. In al doilea rand, ar trebui asigurat un spatiu mediatic cat mai obiectiv si credibil. Motivul pentru care sursele rusesti sunt mai credibile pentru o buna parte a populatiei ar trebuie investigate si contracarate. Miturile promovate cu obstinatie de propaganda rusa ar trebui demontate de lideri de opinie credibili. Acestia trebuie identificati si sprijiniti. Moldova din Romania trebuie ajutata sa cunoasca o dezvoltare exploziva astfel  devenind imaginea Republicii Moldova de peste ani. Asistenta financiara a UE si a Romaniei pentru Moldova trebuie sa se amplifice si sa accelereze dezvoltarea economica pentru a permite intoarcerea unei parti dintre cei emigrati.

Dar toate acestea nu intr-o saptamana. Pentru aceasta saptamana, singura solutie este doar o mobilizare masiva a pro-europenilor si convingerea nehotaratilor din primul tur alegerilor. Doar astfel s-ar “cumpara” timpul necesar pentru pregatirea alegerilor parlamentare de la anul si continuarea drumului European al Republicii Moldova.

Adica, tot proiectul atarna in momentul acesta de un fir.