In 1997 cunoscutul ziarist si analist politic al CNN, Fareed Zakaria, scria un comentariu vizionar intitulat „The rise of the illiberal democracy” (Ascensiunea democratiei iliberale), in care anticipa aparitia unei noi categorii de lideri: autocrati populari, care isi propun sa guverneze fara sa dea importanta respectarii statului de drept sau libertatilor civile. Si asta in pofida faptului ca liderii respectivi erau alesi in urma unui proces democratic, in numele caruia insa, apoi, coborau standardele democratice si drepturile fundamentale ale cetatenilor.
Suntem deja in acest film, iar Europa pare sa fie in pericol de contaminare incepand dinspre Est, Ungaria si Polonia fiind studii de caz in acest sens. Dar are asta vreo influenta asupra atractivitatii tarilor respective pentru capitalul strain? Haideti sa ne uitam la Ungaria, o tara in care primul ministru ce conduce tara neintrerupt de opt ani si-a insusit eticheta de politician iliberal. In tot acest rastimp, Ungaria a beneficiat de investitii straine substantiale, ce au culminat recent cu anuntul facut de BMW referitor la o investitie de 1 miliard de euro intr-o fabrica ce va produce 150.000 de masini electrice pe an.
De fapt, dezinteresul investitorilor pentru standardele democratice ale tarilor in care investesc este confirmat si de alte tari, precum Rusia sau China. Este de notorietate dificultatea cu care cancelarul Merkel a invins opozitia marilor firme germane la impunerea de sanctiuni Rusiei, avand in vedere apetitul investitional al acestora. Iar in China, firmele occidentale au fost dispuse la compromisuri importante in ce priveste proprietatea intelectuala si guvernanta societatilor mixte doar pentru a fi prezente acolo.
De altfel, nici agentiile de rating nu utilizeaza standardele democratice ca variabila de intrare pentru rating-urile de tara pe care le dau, focalizarea fiind in primul rand pe stabilitatea economica si financiara si pe sustenabilitatea politicilor economice. Cu alte cuvinte, existenta unui „despot luminat” este suficienta pentru un rating bun.
Deci ce conteaza pentru investitorii straini cu adevarat? Cred ca exemplele enuntate mai sus sugereaza ca criteriile determinante sunt diverse si pot diferi de la o tara la alta. In cazul unor tari precum Ungaria si Polonia, conteaza calitatea infrastructurii rutiere, raportul dintre nivelul de educatie al fortei de munca si costul ei, proximitatea geografica si, nu in ultimul rand, calitatea de membru al UE. Dar ordinea enumerarii nu este intamplatoare. Calitatea infrastructurii este in mod clar determinanta, cu atat mai mult cu cat fabricile investitorilor straini sunt parte a unui proces de productie (supply chain) care se desfasoara pe un lant international.
In cazul Rusiei si Chinei, ce prevaleaza peste standardele democratice este marimea acestor piete, iar crearea de companii chiar pe terioriul lor reduce intr-o anumita masura importanta infrastructurii rutiere. Am putea aduga ca un element suplimentar de atractie, mai ales in cazul Rusiei, accesul la resurse naturale ieftine.
Iar peste toate troneaza importanta stabilitatii si predictibilitatii politice si economice din toate aceste aceste tari. Chiar daca tabloul oferit este departe de a oferi un model de democratie.
Si totusi, care este atunci explicatia alunecarii Turciei in criza, in pofida faptului ca si ea este o piata mare, care ar trebui sa atraga investitori. Cred ca explicatia rezida in faptul ca exista o serie de linii rosii, care, daca daca sunt trecute de regimurile autocrate, interesul investitorilor in astfel de tari va fi diminuat considerabil. In cazul Turciei, aparent, este vorba, asa cum remarca FT, despre intrarea cu bocancii de catre presedinte in politica monetara a Bancii Centrale.
Fobia acestuia in ce priveste cresterea dobanzilor, pe care le-a etichetat ca „mama si tatal tuturor relelor”, face ca investitorii sa fie din ce in ce mai preocupati de tendintele inflationiste din Turcia. Pe buna dreptate, avand in vedere ca inflatia a ajuns deja la 16%. In plus, antagonizarea unor jucatori economici de mare calibru, precum UE sau SUA, este si ea de natura sa alimenteze involutiile economice din aceasta tara. In aceste conditii, deprecierea semnificativa a lirei este un bulgare care risca sa mature toate bancile si companiile indatorate in euro sau dolari.
In aceste conditii cred ca putem trage cateva concluzii pentru politicienii iliberali din Romania, desigur, in masura in care ei exista. Si vestile sunt bune pentru ei.
Investiti in dezvoltarea infrastructurii tarii si in educatie, iar investitorii straini vor ignora standardele democratice pe care le promovati. Prosperitatea pe care o veti aduce astfel tarii se va transfera asupra populatiei, care va inchide ochii la abordarile mai putin ortodoxe si poate chiar la coruptia pe care practicarea excesului de putere ar putea-o aduce. Nu trebuie sa uitam faptul ca premierul Ungariei, si intr-o anumita masura si cel al Poloniei, au fost alesi printr-o larga participare la vot si nu prin abtinerea unei majoritati.
Aveti o politica fiscala echilibrata, care sa va permita sa alocati resurse pentru dezvoltarea infrastructurii, dar si sa dati subventii generoase marilor investitori, acesta fiind un motiv pentru care BMW a ales Ungaria. Asta presupune venituri bugetare ridicate, la media UE, si o finantare mai temperata a salariilor publice si a pensiilor.
Romania nu este Rusia, astfel incat indiferent de (sub)dezvoltarea infrastructurii, investitorii sa vina, de dragul marimii pietei. Pe de alta parte, apartenenta la UE este un avantaj clar in ochii investitorilor straini.
Dar, atentie, exista cateva linii rosii pe care, daca le depasiti, veti pune tara pe lista neagra a investitorilor.
Prima linie este predictibilitatea fiscala si a politicilor economice. Ambele pot fi furnizate chiar si de un regim iliberal.
O alta linie rosie este interferenta in politicile monetare ale Bancii Centrale. Asta poate duce rapid la o lipsa de incredere si o situatie de criza generalizata.
Puteti sa practicati un discurs anti UE sau anti SUA pana la un punct, atata vreme cat acesta ramane la un nivel declarativ. Dar in momentul in care deciziile pe care le luati sunt grave si sfidatoare, asteptati-va la consecinte care se vor transfera inclusiv in apetitul investitorilor straini.
Cat despre cei care contesta standardele democratice oferite de regimurile iliberale si au suspiciuni legate de coruptie, concluzia este una singura. Nu va asteptati ca investitorii straini sa va rezolve aceasta problema. Ei se adapteaza.
Solutia nu poate veni decat dinspre interior.
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate