Planurile de resetare a economiei europene isi propun, in mod evident, atingerea simultana a doua obiective: finantarea iesirii din criza indusa de pandemie accelerarand cea de a patra revolutie industriala care, prin tehnologie, va schimba fundamental mediul economic, dar si viata de zi cu zi a oamenilor. O revolutie care ar putea fi sintetizata prin mottoul “maximizarea prin tehnologie a unei competitivitati sustenabile”.
Cred ca una dintre erorile care se fac este considerarea evolutiilor tehnologice actuale ca o prelungire a revolutiei industriale ce a marcat, la sfarsitul secolului 20, trecerea de la o societate industriala la o societate informationala. A fost o schimbare de paradigma care a dus la modificarea fundamentala a modului in care culegem si procesam informatia, folosind noile descoperiri ale industriei electronice. Dar, mai presus decat oricare alta revolutie precedenta, a permis potentarea inteligentei umane la niveluri greu de anticipat atunci.
Aceasta specificitate a reprezentat o oportunitate extraordinara pentru tarile aflate in mare lipsa de capital financiar sau industrial, dar care aveau la dispozitie un capital uman de foarte buna calitate. Inteligenta incepea sa devina un capital extrem de valoros, un atu important al competitivitatii internationale. Atat de important incat Alvin Toffler sugera ca unele tari ar putea face saltul direct de la economii agrare la economii informationale, fara a mai trece prin perioada industrializarii.
Dar, evolutiile actuale nu au legatura cu a treia revolutie industriala, chiar daca, fara doar si poate, au un element comun esential: potentarea la maxim a inteligentei umane.
Insa, o prima diferenta majora este legata de faptul ca, pentru prima data poate in istorie, oamenii, indiferent de gradul de calificare, se confrunta cu provocarea reala de a fi inlocuiti in totalitate de masini inteligente. In paralel, largi comunitati umane sunt amenintate de schimbari climatice dezastruoase. Aceaste evolutii potentiale isi vor pune pecetea pe politicile economice pe termen mediu si lung pe care guvernele vor trebui sa le conceapa pentru a evita tensiunile sociale si anarhia.
A doua diferenta, cruciala i-as spune, este ca actuala revolutie tehnologica este mult mai dependenta de existenta capitalului (capital intensive). Fie ca vorbim de tehnologii nepoluante sau de inteligenta artificiala, astfel de proiecte necesita sume importante de bani alocate cercetarii si apoi punerii in opera. Vorbim de investitii atat de costisitoare, incat mari firme private isi dau mana pentru a cofinanta astfel de proiecte, in timp ce unele programe se bucura chiar de coordonare si finantare guvernamentala.
O astfel de nevoie de finantare masiva va reprezenta un handicap major pentru tarile care, din ratiuni istorice, au fost incapabile sa acumuleze suficient de mult capital autohton. Din acest motiv, tarile bogate in capital financiar/industrial si capital uman inalt calificat vor fi cele mai avantajate.
Pentru Romania, ca sa ramana in carti si sa nu piarda si acest tren, acest context reprezinta o mare provocare. O provocare care cred ca trebuie abordata simultan pe mai multe paliere:
Un prim palier este demararea unor proiecte de investitii sa le spunem „primare”. Adica, acele investitii pe care toata Europa le-a facut in a doua jumatate a secolul 20: retele de gaze, de curent, de autostrazi, de canalizare, de spitale si asa mai departe. Degeaba ne vom propune sa alocam sume mari de bani pentru educarea unei resurse umane inalt calificate daca aceasta va parasi in graba o tara reprezentativa mai degraba pentru secolul trecut. Finantarea proprie a acestor investitii va fi esentiala si, intr-o anumita masura, cea europeana. Dar ce apetit va mai avea Europa sa finanteze proiecte ale secolului 20?
Confruntata cu dezavantajul strategic al lipsei de capital pentru o revolutie tehnologica atat de costisitoare, Romania va trebui sa maximizeze utilizarea fondurilor externe dedicate unor astfel de proiecte. Iar pentru asta, va fi necesara o abordare pe urmatoarele doua paliere.
In primul rand, maximizarea atragerii fondurilor prin identificare unor proiecte eligibile de secol 21. Asta presupune existenta unei viziuni a Romaniei digitale si ecologice a urmatorului deceniu, care sa genereze apoi proiectele punctuale.
In al doilea rand, nu doar maximizarea fondurilor, cat si maximizarea utilizarii lor prin doua tipuri de abordari.
Pe de o parte, implicarea statului in crearea unor centre de excelenta in cercetare digitala si agricola. Cele doua dimensiuni care, cred eu, ca vor defini castigatorii secolului 21. Stiu ca implicarea statului poate suna prost la prima vedere, dar cred ca, in contextul actual, marile salturi pentru o tara ca Romania nu sunt posibile printr-o fragmentare si lipsa de coordonare a putinelor resurse. In lipsa unor mari companii digitale, statul roman va trebui sa isi asume rolul crearii unei entitati generatoare de idei si solutii. Mai ales cand vine vorba de cercetare, care nu ofera intotdeauna un business case atractiv mediului de afaceri
Pe de alta parte, incurajarea antreprenoriatului in zonele tehnologiei de varf si a dezvoltarii companiilor. Aceasta se poate face prin finantari, dar si prin transformarea statului in cel mai mare consumator de produse digitale furnizate de companii romanesti.
Sa fim insa realisti. Resetarea Romaniei intr-o economie a secolului 21 nu tine doar de ceea ce face statul, ci, poate in primul de rand, de schimbarea de mentalitate a populatiei, indiferent de nivelul de educatie. De la motivatia colectarii selective a deseurilor pana la spiritul antreprenorial care sa duca la aparitia companiilor unicorn.
De la disponibilitate de a se reinventa si recalifica a gulerelor albastre, pana la reinventarea antreprenorilor romani care astazi indata ce dezvolta o firma de IT de succes se grabesc sa o vanda unui concern strain fiind incapabili sa o creasca si sa ii dea o anvergura internationala.
As incheia spunand ca inteligenta pe care o are Romania si banii pe care i-ar putea avea sunt conditii necesare dar si nu suficiente pentru o resetare a Romaniei. E nevoie de o schimbare profunda de mentalitate la nivel de leadership, dar si a populatiei din toate categoriile. Si aceasta schimbare de mentalitate va fi, probabil, cel mai dificil de gestionat.
Prezentare sustinuta cu titlul “Resetarea economiei europene și adecvarea capitalului autohton românesc la schimbări” in cadrul conferintei “Capitalul autohton – nivelul urmator:planurile de adecvare si internationalizare in noua economie post-Covid” organizata de Curs de Guvernare.
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate