Am avut doua weekend-uri in care am reflectat la motivele pentru care lumea a intrat in zodia unei instabilitati care va dura, probabil, cea mai mare parte din acest deceniu. In primul comentariu, “Legati-va centurile de siguranta. Strans…”, am explicat dinamica de context international care duce la o situatie extrem de fluida, cu evolutii care pot lua directii neasteptate. In al doilea comentariu, “Un model economic fara noima”, explicam elementele structurale care fac modelul economic global nesustenabil, amplificand situatia de instabilitate.

In aceste conditii, intrebarea logica ce decurge de aici este: “Ce ar trebui sa faca Romania in acest context?” Raspunsurile nu sunt greu de dat. Ele sunt mai greu de acceptat si de dus la indeplinire, avand in vedere istoria deciziilor reactive si nu proactive luate de Romania in ultimele doua decenii si jumatate. In acest context cineva ma intreba: Care va fi urmatoarea “lebada neagra” pentru Romania? Raspunsul meu imediat a fost: “Dar va fi doar una?”

Termenul de “lebada neagra” este o metafora introdusa in premiera de Nassim Nicholas Taleb, pornind de la ideea ca, initial, s-a crezut ca lebedele pot fi doar albe si ca este imposibil sa existe lebede negre. Metafora „lebada neagra” a fost folosita de Taleb pentru descrie un eveniment care in esenta indeplineste 3 criterii: reprezinta o surpriza majora pentru observator, are un impact major si ulterior este considerat a fi explicabil si predictibil pe baza datelor existente. Un cuvant cheie in pseudo-definitia de mai sus este „observator”. Un eveniment poate sa fie sau nu „o lebada neagra” in functie de cine il observa. O “lebada neagra” pentru miel nu este o”lebada neagra” si pentru macelar. O “lebada neagra” pentru un stat agresat nu este o “lebada neagra” si pentru un stat agresor.

Revenind la elementul de „surpriza majora” pe care il presupune utilizarea acestui termen, „surprinderea” o putem echivala in final cu faptul ca un eveniment te gaseste complet nepregatit. Cu alte cuvinte, intre „a nu anticipa un eveniment” si „a-l anticipa, dar a nu te pregati pentru el” nu este de fapt nicio diferenta din punctul de vedere al consecintelor. Si intr-un caz si in celalalt, reactia va fi tardiva. Exista tari pentru care evolutii predictibile pot avea efecte de tip “lebada neagra”, doar pentru ca pur si simplu nu sunt pregatite pentru asa ceva din lipsa de viziune, de strategii, de scenarii, pe scurt, lipsa de planificare sau, pur si simplu, din cauza lipsei de resurse.

Acesta este motivul pentru care trecerea de la o conducere reactiva la una proactiva este critica pentru Romania. Minimizarea riscurilor aduse de un context international instabil presupune un efort sustinut de planificare pe baza de scenarii, o abordare pentru care nu avem traditie si pe care este absolut necesar sa o invatam si practicam. Prof. Vasile Dancu numea inspirat un astfel de comportament “miopie strategica”. Romania fie nu are deloc strategii, fie are prea multe „strategii de biblioteca”, ce nu isi gasesc finalitatea practica. Din acest motiv, multe decizii s-au luat tardiv, doar ca reactii la evenimente altminteri predictibile: corectii macroeconomice doar siliti de iminenta unei crize, autostrazi doar cand traficul s-a sufocat, sistem de taxi organizat la aeroportul Otopeni doar dupa ce o turista a murit, mai putini maidanezi doar dupa ce s-au inmultit suficient de multi pentru a musca sute de oameni zilnic, cresteri salariale pentru personalul medical doar dupa emigrarea masiva a acestor specialisti si lista ar putea continua. Exemplele alese sunt intentionat atat de diverse pentru a sugera ca, din pacate, in Romania nu exista o cultura a planificarii la nivel de politici nationale si publice.

Si, conform rationamentului anterior, lipsa de planificare atrage lipsa de pregatire, iar lipsa de pregatire face ca sansa de a fi suprinsi de evolutii internationale sa creasca. In aceste conditii, sunt toate sansele ca, in loc sa se confrunte cu o “lebada neagra”, Romania sa ajunga sa se confrunte cu un stol de “lebede negre” care să o oblige sa ia decizii „pe picior”. Spre deosebire de alte tari mai bine pregatite. Asa cum spuneam, totul depinde de observator. Cine este miel si cine macelar…

Pana la urma, si la nivelul comunitatii internationale, ne place nu ne place, functioneaza legea selectiei naturale a lui Darwin: cei mai puternici se impun, cei mai slabi dispar sau devin vasali, o idee pe care am dezvoltat-o in „Industrializarea Romaniei si teoria conspiratiei„. Iar puterea unei tari consider ca e data in esenta de doua elemente importante: resursele, in sens larg,  pe care le are si capacitatea de a le administra, aici incluzand si capacitatea de a planifica.

Deci pasul 1, care decurge de la sine, este schimbarea stilului in care Romania a fost administrata in ultimele decenii. Renuntarea la “miopia strategica”, evaluarea si pregatirea pentru tendinte evidente sau mai putin evidente: geopolitice, energetice, demografice.   M-as astepta ca o astfel de schimbare de paradigma sa duca in final cel putin la concluziile si ideile de actiune enumerate mai jos.

Macrostabilitatea economica trebuie pastrata prin stimularea unei cresteri economice bazata in primul rand pe investitii menite sa sporeasca potentialul economiei. Astfel se vor elibera resurse neutilizate, se va stimula dezvoltarea mediului de afaceri si va creste atractivitatea economiei pentru investitii straine. Orice masuri care vizeaza cresterea deficitelor vor vulnerabiliza economia in loc sa o intareasca, lasand-o expusa riscului de a deveni victima unei crize viitoare dupa scenariul 2008.

Aderarea la zona euro nu trebuie sa fie un scop in sine, ci o consecinta a unui obiectiv mult mai important, legat de micsorarea cat mai rapida a diferentei de competitivitate fata de celelalte tari. Vom avea apoi libertatea de a alege momentul aderarii la zona euro.

Romania nu va ajunge niciodata la nivelul de acumulare de capital autohton pe care il au tarile dezvoltate. De aici decurg doua consecinte. Pentru a ne dezvolta intr-un ritm sustinut avem nevoie de agregarea, pastrarea in tara  si utilizarea cu maxima eficienta a putinului capital autohton existent prin stimularea investitiilor mediului de afaceri roman. Insuficienta lui va trebui sa fie compensata prin stimularea ramurilor economice care nu sunt bazate pe utilizarea intensiva a capitalului, ci pe inteligenta si inovatie. Adica nu a ramurilor la care viseaza nostalgicii industrializarii Romaniei din perioada comunista. In paralel, va trebui maximizata utilizarea fondurilor de dezvoltare europene. Atragerea de investitii straine va trebui facuta altfel decat pana acum. Adica nu prin “pomeni” fiscale pe care nu le mai ofera alte tari in regiune, ci prin predictibilitate, infrastructura, etica si educatie care sa compenseze si un cost al fortei de munca in crestere.

Identificare si exploatarea cu chibzuinta a materiilor si resurselor energetice de care dispunem. Faptul ca “sunt ale noastre” nu inseamna ca ar trebui sa fie “gratis”. Dependenta de materii prime si energetice ieftine duce de fapt la subdezvoltare si lipsa de competitivitate. Este ceea ce ne invata istoria recenta a diferitelor tari. Eventuala confirmare a rezervelor de gaze din Marea Neagra poate fi o binecuvantare sau un blestem. Depinde cum vom folosi aceasta oportunitate. Preferam Norvegia sau Venezuela?

Cresterea eficientei energetice a economiei cu obiectivul final al obtinerii independentei energetice a tarii. Atingerea eficientei energetice din vestul Europei ar face ca Romania sa atinga un PIB dublu cu actualul consum energetic. In felul acesta, Romania isi va asigura si independenta energetica.

Transformarea investitiei in educatie in proritatea „zero” a oricarei strategii viitoare a tarii. Cele mai puternice tari ale lumii sunt tarile cu cele mai bune sisteme de educatie. Nu putem concepe un statut de tara importanta in Europa si in lume fara un sistem de educatie competitiv, la standard international.

Evolutiile demografice rapide trebuie contrabalansate urgent prin masuri care sa vizeze nu doar limitarea plecarii romanilor mediu si inalt calificati din Romania, ci si intoarcerea lor. Acest deziderat depinde din nou de stabilirea de prioritati bugetare corecte pentru pastrarea si atragerea specialistilor, pentru crearea de locuri de munca prin stimularea investitiilor in sectorul public si privat.

Potentialul agricol al Romaniei, in prezent subutilizat, va fi un atu extrem de important in contextul evolutiilor climatice viitoare. Sa il crestem prin stimularea eficientei, sa il protejam prin dezvoltarea de sisteme de irigatii, sa ii dam mai multa valoarea adaugata prin dezvoltarea industriei alimentare.

Crearea de mecanisme si resurse pentru abordarea prompta si eficienta a situatiilor neprevazute care vor continua sa apara. O pregatire adecvata si o abordare a lor dintr-o pozitie de forta le va minimiza efectul.

In final, apartenenta la comunitati economice, politice si militare trebuie intarita, dar din postura unui membru puternic, care este capabil sa isi negocieze si sa isi apere cu tarie propriile interese. Insa pentru ca aceasta sa se intample este imperios necesara luarea deciziilor deja mentionate mai sus.

Miza unei strategii bazate pe principiile deja enumerate este imensa. Relatiile economice si politice internationale se redefinesc astazi pentru o lunga perioada de timp, asa cum se redefineste si viitorul pe termen lung al tarii. Vom fi spectatori sau actori?

Un weekend placut!

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate