Saptamana aceasta guvernul a luat o decizie extrem de importanta in ce priveste taxa pe valoare adaugata (TVA). Incepand cu 1 iunie, TVA pentru toate produsele alimentare, băuturile nealcoolice și serviciile alimentare va scadea de la 24% la 9%. Cred ca este o masura binevenita chiar daca usor pripita. Spun “pripita” deoarece situatia incasarilor si a deficitului bugetar in primele trei luni ale anului nu ofera nicio indicatie serioasa in ce priveste evolutiile viitoare ale executiei bugetare. Pe de alta parte, taierea TVA-ului este o decizie cu bataie lunga si, din acest motiv, ar fi avut nevoie de o perioada de asteptare pentru a avea confirmarea ca executia bugetara este sustenabil imbunatatita.
In esenta consider decizia tocmai anuntata ca fiind o decizie relativ buna raportata la celelalte optiuni care fusesera vehiculate. Impactul bugetar de aproximativ 5-6 miliarde de lei este unul suportabil, mai ales in contextul in care, din pacate, activitatea de investitii publice pare sa nu isi revina si deci cheltuiellile bugetare pentru acest domeni nu vor creste spectaculos. Pe de alta parte, ponderea mare pe care produsele alimentare o au in cosul de consum zilnic (aproape 30%) va face ca scaderea TVA-ului sa aduca un impact major asupra inflatiei dar si asupra puterii de cumparare.
Prognoza noastra revizuita pentru inflatia de sfarsit de an este acum in jur de 0%, asta in conditiile in care am presupus ca doar 6 puncte procentuale din scaderea teoretica de pret de 12% se va transmite in preturile la raft. Pana la urma, nu trebuie sa uitam ca preturile se formeaza din raportul dintre cerere si oferta, motiv pentru care pretul nu se va ajusta uniform la toata gama de produse alimentare. De altfel, evolutia preturilor la paine a aratat dupa scaderea TVA-ului o scadere puternica initial, urmata apoi de o tendinta de crestere.
Scaderea pretului la produsele alimentare va creste potentialul de consum al populatiei atat pentru produse alimentare, cat si pentru produse ne-alimentare si, deci, economia romaneasca va primi un impuls pe partea de consum care e posibil sa se rasfranga si intr-o crestere economica mai accelerata. In aceasta privinta, ne pastram deocamdata estimarea de 2,8% pentru sfarsitul anului, dar recunoastem riscul de a avea de fapt o crestere economica chiar mai ridicata de atat. Mai merita remarcat faptul ca decizia va face diferenta in primul rand pentru categoriile sociale mai defavorizate, in bugetul carora cheltuielile cu produsele alimentare au o pondere ridicata. In sfarsit, a alta consecinta pozitiva este cresterea competitivitatii preturilor industriei alimentare autohtone in raport cu producatorii europeni din tarile in care TVA-ul pentru produsele alimentare era mult mai mic decat cel din Romania. Este un lucru bun pentru o industrie care suferea din cauza marjelor mici de profit si a sub-investirii.
Cum va reactiona BNR la noile perspective ale inflatiei? Nu cred ca noile decizii vor aduce o schimbare daca BNR va ramane consecventa. Cresterea TVA-ului la 24% a adus in 2010 la un puseu inflationist, care, in mod corect, nu facut BNR sa reactioneze printr-o crestere de dobanda, fiind considerat a avea doar un efect temporar. Cred ca si acest puseu deflationist ar trebui tratat similar, tot din cauza caracterului sau temporar, chiar daca incepand cu iunie vom avea o inflatie negativa pana aproape de sfarsitul anului.
In mod similar, dobanzile la titurile de stat pe termen mediu si lung ar trebui sa ramana imune la o astfel de evolutie a inflatiei pe termen scurt. Pana la urma, investitorii nu cred ca au motive ca sa vada diferit perspectiva inflatiei pe termen lung.
Acestea fiind spuse, probabil ca intrebarea urmatoare ar fi: si totusi, ar trebui sa continuam cu relaxarea fiscala daca efectul este pozitiv? Eu cred ca deocamdata nu. Ambitioasele planuri de scadere a impozitelor, mentionate in noul cod fiscal care a fost trimis spre dezbatere si aprobare parlamentului, pot duce la o dezechilibrare puternica a bugetului incepand cu 2016. Scaderi certe de venituri se anticipeaza a fi compensate de cresteri sperate de incasari. Ordinea ar trebui sa fie inversa: cresteri confirmate de incasari sa duca, eventual, la scaderi de impozite. Dar nu obligatoriu. Pana la urma Romania este tara din UE cu cel mai sarac buget raportat la PIB in conditiile in care incasarile sunt cele mai scazute. Sigur, aceasta nu justifica existenta impozitelor mari, dar, pe de alt parte, justifica scaderea acestora doar in masura in care este redusa evaziunea fiscala.
Cred ca mediul de afaceri romanesc ar trebui sa nu se mai multumeasca cu taieri de impozite in schimbul lipsei unei infrastructurii adecvate sau a unei forte de munca cu o educatie care sa raspunda nevoilor sale. In schimb, ar trebui sa ceara o administrare mult mai eficienta si etica a fondurilor publice. Altminteri, Romania risca sa intre intr-un cerc vicios al impozitelor mici ca unic avantaj competitiv in conditiile in care infrastructura va ramane inapoiata din lipsa veniturilor bugetare. Experienta altor tari din regiune ne arata ca nu impozitele scazute fac o tara atractiva pentru investitori, ci calitatea infrastructurii si a fortei de munca. Scaderea impozitelor “la schimb” este o solutie perdanta pe termen lung.
Desigur, o scadere generalizata a impozitelor incepand cu 2016 va aduce un puseu de crestere economica ceea ce, la prima vedere, ar parea un lucru bun. Insa in conditiile in care cresterea potentiala (“naturala”) a economiei romanesti va ramane scazuta din lipsa de reforme si de dezvoltare structurala (“Ganduri pentru weekend – O discontinuitate imperios necesara”, 3 aprile 2015) exista riscul cresterii dezechilibrelor economice si pierderea stabilitatii obtinute pana acum. Semnale in aceasta directie au fost transmise in mod corect atat de Comisia Europeana cat si de FMI. Deoarece, confruntata cu un deficit bugetar in crestere, Romania nu va avea decat fie optiunea incalcarii angajamentului luat fata de Comisia Europeana de pastrare a deficitului structural la 1% si asumarea consecintelor penalizatoare, fie sa ajusteze cheltuielile bugetare in conditiile in care investitiile publice sunt deja la un nivel scazut, iar cheltuielile de aparare trebuie crescute. Este de asteptat ca implementarea unui regim fiscal atat de relaxat sa atraga si atentia agentiilor de rating, orice comentariu negativ din partea lor fiind de natura sa creasca costurile de finantare a bugetului si, implicit, presiunea asupra deficitului.
Deci, in cazul unei continuari a relaxarii fiscale in 2016, cred ca beneficiile ar fi puse in umbra de costurile asociate. Romania nu poate fi adusa la numitorul comun al dezvoltarii si competitivitatii tarilor din UE decat printr-o crestere a veniturilor bugetare de 20-25%. Asta este ce ar trebui sa ne propunem.
Un weekend placut si Sarbatori fericite!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate
