Sectorul IT – O poveste de succes sau doar o poveste?

Comentariul facut acum doua saptamani si intitulat „Suntem oare o specie pe cale de disparitie?” a generat reactii, una dintre ele punand sub semnul intrebarii afirmatia urmatoare: „Mai mult decat atat, suntem o tara cu o vocatie naturala pentru IT, iar cresterea cererii pentru astfel de specialisti ne va avantaja si ar putea fi cartea castigatoare pentru  o tara lipsita de capital fizic, dar cu un important capital intelectual.” Dorinta de a lamuri corectitudinea unei astfel de aprecieri este pentru mine un pretext excelent de a pune in practica o idee cu care cochetam de mai multa vreme: discutarea unor probleme punctuale cu specialisti care au mai multa experienta decat mine in acele domenii, sau care pur si simplu pot oferi un punct de vedere alternativ, care merita luat in consideratie.

In aceasta saptamana voi sparge gheata, invitand la o discutie doi profesionisti care au o imagine extrem de exacta a ceea ce inseamna nasterea unor firme de succes in IT si masura in care noi, ca romani, stim sa facem asta mai bine decat altii in regiune. Este vorba de Mihai Sfintescu, administrator de fonduri de private equity si venture capital dedicate sectorului IT&C si Bogdan Iordache, un business angel activ, binecunoscut si in calitatea sa de co-fondator al firmei „How to web”, organizatorul conferintei cu acelasi nume, cel mai mare eveniment din Europa de Sud-Est pentru antreprenorii IT.

In ceea ce il priveste pe Mihai, pastrez si acum nostalgia unui proiect comun, pe care l-am ratat „la mustata” din motive independente de vointa noastra. In esenta, era vorba de co-participarea in premiera a unui fond de pensii private, cel pe care il administram, alaturi de European Investment Fund, aflat sub umbrela Bancii Europene de Investitii, la crearea unui fond de investitii de tip „private equity”, avand ca scop sprijinirea dezvoltarii firmelor de IT aflate la inceput de drum. Crearea de locuri de munca si dezvoltarea afacerilor in zona IT cu co-finantarea fondurilor de pensii private si a fondurilor europene…. Ce poate fi mai frumos de atat?

RC: Mihai, Bogdan, va multumesc ca ati acceptat invitatia mea. Sa incepem frontal… Sectorul IT in Romania – o poveste de succes sau doar o poveste?

MS: Eu cred ca suntem mai degraba inca in zona de poveste, dar avem ce ne trebuie ca sa devenim rapid o poveste de succes.

BI: Eu cred ca este o „povestioara” de succes, peste care noi am tesut o poveste. Sunt cu siguranta lucruri bune care s-au intamplat, dar la un moment dat am ajuns sa ne facem atat PR incat am inceput sa credem singuri in el.

RC: Stati un pic, ca nu inteleg. Pentru mine, ca observator din exterior, as zice ca suntem o tara binecuvantata. Pentru ca suntem o tara saraca, fara capital financiar, nu avem o istorie de dezvoltare indelungata ca tarile din vest, care au reusit sa acumuleze de-a lungul timpului capital financiar, si atunci suntem o tara binecuvantata pentru ca, la prima vedere, compensam lipsa de capital financiar cu capitalul de inteligenta. Singura firma de anvergura globala a Romaniei este o firma de IT, nu-i asa? Nu avem o firma de asemenea anvergura care sa exporte chimicale, utilaj greu, automobile, ceea ce, din punctul meu de vedere, ca observator extern, ne arata directia. Si anume, ca sansa noastra de a concura cu adevarat pe pietele internationale si de a monetiza valoarea este de a merge pe zone care nu sunt consumatoare intensive de capital, precum este industria de IT. E corect ce spun?

MS: Partial sunt de acord, partial nu sunt de acord. Cred intr-adevar ca asta e directia in care noi, ca tara, ar trebui sa ne propunem sa mergem, dar in ceea ce priveste stadiul in care suntem acum, eu cred ca suntem intr-unul destul de incipient, chiar si fata de tari din regiune. Asta pentru ca o mare parte din specialistii nostri de IT lucreaza ca sa creeze proprietate intelectuala pentru altii. Chiar si daca lucrezi la una dintre multinationalele din domeniu, asa numitul in-sourcing, unde creeezi niste produse, beneficiezi doar de niste salarii bune, iar firma vinde mai apoi produsul cu un adaos de 80-90%.  Deci valoarea adaugata care ramane in tara e doar o mica parte din lantul valoric.  Valoarea mare se creaza la multinationala care poate obtine venituri recurente din proprietatea intelectuala asupra produsului.

RC: Si totusi…. Faptul ca in momentul de fata cererea de specialisti in IT e de doua ori mai mare decat numarul de absolventi nu ar trebui sa fie de natura sa ne bucure?

BI: Ba da, este un lucru pozitiv, doar ca felul in care e monetizata inteligenta asta este diferit daca lucrezi in IT servicii sau in IT zona de creare de produs.

RC: Deci vrei sa spui ca nu ar fi neaparat nevoie de absolventi de facultate?

BI: Ba da, dar din punctul de vedere al valorii economice pe care ei o aduc, diferenta este extraordinar de mare si am sa-ti dau un exemplu foarte simplu. O firma de servicii, care are de exemplu 40 de angajati, poate avea o valoare de piata plafonata pe undeva pe la 10 milioane de dolari. Daca ne uitam la o firma care creeaza produs, de exemplu compania americana Evernote, aceasta a ajuns cu 40 de angajati la o evaluare de 1 miliard de dolari. Asta pentru ca 40 de angajati au facut un software care a ajuns in lume la peste 10 milioane de utilizatori.

RC: Deci ce imi spui tu este ca, la alt nivel, multi dintre inginerii IT de azi sunt textilistele de odinioara, care lucrau in lohn.

BI, MS: Exact asta e!

MS: Altminteri salariul celor din IT este destul de bun, dar ar trebui sa avem mai multi antreprenori care sa faca bani din scalarea firmelor. Pentru ca, spre deosebire de un producator de recipienti de sticla, care dupa ce vinde o sticla trebuie sa produca o alta ca sa o vanda altcuiva, in software un produs realizat o data poti sa il vinzi apoi de cate ori doresti. Costul de distributie e aproape zero. Asta e de fapt scalarea pe care trebuie sa o urmaresti.

BI: Apropo de chestiunea asta… Sigur ca exista si o specificitate legata de zona de dezvoltare a software-ului in Estul Europei in general, care ne face in mod particular buni la chestia asta care se cheama programare. Am fost in SUA intr-un panel exact pe subiectul asta: de ce sunt astia din Estul Europei asa de buni la scris software? Si una dintre explicatiile cele mai bune a fost faptul ca in perioada comunista stiintele exacte au avut o pondere mult mai ridicata in educatie decat in Europa de Vest. Se considera atunci ca zona asta creativa nu aduce un profit prea mare pentru societate si nu era incurajata.

RC: Bun, hai sa te intreb atunci un lucru. Spuneai ca americanii se intrebau de ce astia din Europa de Est sunt mai buni? Deci sa inteleg ca Romania nu este neaparat o exceptie. Adica, genetic, nu suntem mai buni decat polonezii, ungurii sau bulgarii?

BI: Asa este. Exista centre de outsourcing si R&D dezvoltate si in Bulgaria si in Ucraina si in Polonia si in Ungaria.

RC: Si totusi, avem vreo sansa sa ne diferentiem fata de ei sau si ei sunt la fel de buni ca noi?

BI: Eu nu as vrea sa ne diferentiem fata de Europa de Est, eu as vrea sa ne diferentiem fata de SUA!

MS: Fata de Europa de Est am putea sa ne diferentiem mergand tocmai spre zona asta de produs, unde suntem in urma fata de Polonia, Cehia, Ungaria.

RC: Deci suntem in urma la partea de creare de produse noi?

MS: Suntem in urma, dar daca se investeste si avem un proiect de tara, putem sa facem niste salturi destul de mari, pentru ca baza umana exista. Asta e importanta, ca nu poti sa o creezi peste noapte.

RC. Baza umana exista…pai baza umana inca nu este suficienta, nu e pe cat ar trebui sa fie. Cererea este mai mare decat oferta si atunci intrebarea este: aveti vreo explicatie pentru faptul ca nu creste oferta? Adica de ce mediul universitar nu produce mai multi specialisti, in conditiile in care mediile de intrare la Automatica sunt foarte mari? Adica sunt studenti care nu au putut sa intre cu toate ca au avut medii de peste 8. De ce nu exista interes din partea statului sau a mediului privat ca sa creasca numarul de abolventi?

BI: O sa va raspund si o sa va amuzati de raspuns. Motivul principal pentru care Facultatea de Automatica nu a crescut numarul de studenti este legat de faptul ca un proiect care a inceput acum 4-5 ani pentru constructia de sali noi, de abia de curand a demarat efectiv, din cauza proceselor si birocratiei cu care au fost confruntati. Se vor inaugura intr-un an sau doi. Problema la facultate a fost una logistica, ce nu s-a rezolvat ani de zile.

RC: Si facultatile private de ce nu se misca? Ai vreo idee?

BI: Nu stiu, nu vreau sa speculez.

MS: Pana la urma si niste cursuri ar fi suficiente, nu trebuie neaparat sa mergi la facultate ca sa faci programare si business in IT.

RC: Exact! Asta e tema urmatoare…e nevoie numai de absolventi de facultate?

BI: Nu. Dar e o diferenta foarte mare intre un absolvent de facultate de IT si un dezvoltator de PHP (limbaj de programare), care este pana la urma un tehnician cu un orizont relativ limitat.

RC: Dar angajatorii fac aceasta diferenta, sau merg pe cerinta de calificare maxima?

MS: La inceputul carierei conteaza mult daca ai facut una din facultatile de informatica, dar dupa un timp nu mai conteaza. Daca ai reusit sa devii foarte bun intr-un limbaj de programare si ai referinte bune de la cateva firme, chiar daca ai facut o alta facultate, lumea este fericita sa te angajeze, pentru ca este asa o mare lipsa de programatori, mai ales pe anumite limbaje de programare…

RC: Dar putem merge atat de jos cu cerintele in zona IT incat sa zicem ca ar fi buna pentru anumite activitati si o persoana cu studii medii?

MS: Daca ne ducem in zona de produs cu proprietate intelectuala, principala lipsa nu este aceea de programatori, ci mai ales pe zona de produs si business IT, adica vanzari, marketing etc.

BI: Facultatile de la noi sunt concepute ca sa scoata programatori pentru firme de outsourcing. Nu persoane care sa aiba instrumentele necesare ca sa creeze produse.

MS, BI: Intr-o comparatie globala, daca programatorii romani merita nota 9, la zona de creare de produs si business sectorul nostru IT merita in momentul de fata doar 5.

BI: Nu poti face business daca nu ai oameni de business…

RC: …care nici nu trebuie sa fie cei mai buni programatori.

BI: Exact..la limita pot sa nu aiba nicio legatura…

MS: Firmele de succes in general au o combinatie intre cel putin doua persoane, dar ideal trei: cineva foarte bun pe programare, cineva foarte priceput pe zona de business si cineva competent pe zona de produs. Asta e combinatia optima. Si, de altfel, daca ne uitam la firmele foarte mari din lumea asta, in general vedem structura asta replicata.

BI: Daca din tripleta asta scoti omul de produs, obtii doar o firma de outsourcing. Dispare partea creativa.

RC: In cazul asta intrebarea este de ce avem doar un Softwin in Romania? De ce nu avem doua sau trei?

BI: Specificul Romaniei este ca sunt multe companii de produs medii, evaluate la 1-5 milioane de dolari, in timp ce tarile din regiune au mai putine companii, dar de valoare mult mai mare.

RC: Bun, dar vor creste si ale noastre!

BI: Problema este ca multe dintre ele au functionat prea mult timp doar din resurse proprii si si-au ratat fereastra de oportunitate.

MS: De aceea noi credem ca trebuie sa existe mai mult capital disponibil pentru firme aflate chiar in stadiul incipient al vietii.

RC: Daca e sa revin la intrebarea „de ce nu mai avem un alt Softwin in Romania”, eu cred ca nu depinde doar de bani. Eu cred ca depinde si de atitudinea antreprenorului. Pentru ca vedem antreprenori romani care, odata ajunsi la o marime a afacerii, aleg sa nu o mai creasca, ci sa o vanda. Eu sunt convins ca domnul Talpes a primit o gramada de oferte de preluare si cu toate astea a hotarat sa nu vanda si sa creasca afacerea. Deci poate ca pana la urma e si o problema de atitudine, prin care tu, antreprenor, spui „nu o sa vand pana nu ajunge cat Microsoft sau Apple”.

MS: Ambele abordari pot fi valabile: si cea a domnului Talpes, care a construit o „multinationala romaneasca”, dar si a lui Radu Georgescu, care creeaza firme pentru a le vinde apoi.

RC: Eu as nuanta asa ce spui tu: din punct de vedere economic, efectele sunt similare, datorita valorii adaugate mari produse in ambele cazuri. Insa din punct de vedere al branding-ului de tara, cred ca ar trebui sa fim de acord ca nu e acelasi lucru. Una este sa ai o firma globala, prezenta in 40 de tari, care te pune pe harta ca tara de origine, si alta este sa ai o firma care prin vanzare isi pierde identitatea. Deci beneficiul economic este similar in ambele cazuri, dar nu si beneficiul de branding de tara. Dar, e adevarat, pentru antreprenor, poate ce conteaza este doar primul aspect, cu obiectivul de a maximiza valoarea ideilor pe care le-a avut.

MS: Asta asa e..

RC: Dar daca ne uitam din punct de vedere regional…. De ce Clujul s-a miscat asa de bine in ceea ce priveste sectorul IT, iar Iasi-ul de abia decoleaza acum?

BI: Eu as zice ca Clujul nu s-a miscat… Clujul este de fapt foarte bine promovat ca dezvoltator de software, dar daca ne uitam la numarul de produse create in Cluj nu este o diferenta foarte mare fata de Timisoara. Iasi-ul nu a putut face acest lucru deoarece, din cate stiu, Bucuresti-ul este un magnet pentru cei mai buni specialisti din Iasi.

RC: Bine, ai putea sa te intrebi de ce nu atrage Bucurestiul si din Cluj? Pentru ca in Cluj inca sunt oportunitati?

BI: Da, si mai este o diferenta de life-style. Cei din Cluj sunt mai putin atrasi de viata mai agitata din Bucuresti. Stiu asta de la prietenii mei din Cluj, dar si din Timisoara.

MS: Si mai este un lucru apropos de Iasi. Cand esti in IT in zona business to business, e mai avantajos mai ales la inceput sa fii intr-un oras cu o economie dezvoltata, sau sa ai acces facil la un astfel de oras. Deci, in mod paradoxal, lipsa unei autostrazi intre Transilvania si Moldova are un impact negativ si asupra sectorului IT, care la prima vedere ar parea ca depinde doar de un cablu cu fibra optica, tras peste munti.

RC: Am o alta intrebare pentru voi, care poate e un pic mai delicata. Exista firme IT din Romania care prefera sa spuna ca nu sunt din Romania. Corect?

MS: Da, exista.

RC: De ce?

MS: E perceptia asta pe care o cunoastem cu totii legata de Romania…

RC: Adica legata de hackeri?

MS: Nu, nu, legata de criminalitatea stradala pe care am exportat-o.

BI: Nu este vorba de ascuns aici. E vorba de urmatoarea situatie. Sa zicem ca sunt o firma din Romania si vreau sa conving un client sa introduca datele cardului sau sa isi pastreze niste date confidentiale la mine. Ma ajuta ca sunt din Romania? In principiu, nu.

RC: Deci brand-ul de tara ne dezavantajeaza…

BI: Si mai este ceva…daca vrei sa finantezi o firma, mergi la un investitor din San Francisco si ii spui: „Eu sunt o firma din Romania”. Marea majoritate a celor de acolo stiu ca Romania este in Europa si atat. Pentru ei, Europa nu este interesanta, pentru ca e prea departe. Sunt destule oportunitati chiar acolo, de ce sa isi mai bata capul si cu Europa?

RC: Deci in SUA obiectia este legata de distanta, Romania nu are o reputatie neaparat proasta acolo. Hagi si Nadia ne-au ajutat mult… In Europa in schimb, obiectia nu mai e legata de distanta, ci de reputatie.

BI: Exact, in State programatorii romani au chiar o reputatie buna. Din acest motiv, ca antreprenor, cel mai bine pentru tine este sa ai un birou langa San Francisco, si sa mentionezi ca ai un departament de cercetare-dezvoltare in Romania. Este calea cea mai sigura de a atrage un investitor de acolo.

MS: Avem provestea de succes Avangate a lui Radu Georgescu si a colaboratorilor sai, care a urmat exact aceasta reteta.

RC: Bun, ne apropiem de sfarsit si nu vreau sa ratez o tema de foarte mare actualitate. Se discuta din ce in ce mai mult despre a patra revolutie industriala. Aceasta revolutie este o oportunitate, sau o amenintare pentru Romania?

BI: Clar, o oportunitate. Daca nu ar exista un astfel de context, am avea noi vreo sansa sa recuperam decalajul fata de celelalte economii dezvoltate? Mi se pare ca nu am avea nicio sansa….Resursa umana de la noi este o intersectie foarte interesanta intre stiinte exacte si creativitate. Dupa anii ’90, industriile creative au crescut foarte mult. Uita-te la industria de film sau la cea de advertising, care au facut performanta si care arata o anumita cultura pe care nu poti sa o creezi intr-o decada. E foarte interesant ca suntem capabili sa facem atat lucruri creative, cat si foarte multa inginerie. Si din acest motiv cred ca Romania poate avea ca obiectiv strategic dezvoltarea de produse. Exista resursa umana. Pe de alta parte, resursa umana este mobila. Din acest motiv, trebuie sa ne gandim cum sa o pastram.

RC: Deci ce ar trebui sa se intample ca sa valorificam aceasta oportunitate nemaipomenita, prin care am putea recupera decalajul de dezvoltare?

MS: Eu as vedea gandirea unor program de sprijin din partea sectorului public si privat pentru firmele de IT aflate in stadii incipiente. Si sprijin educational pentru dezvoltarea cunostintelor de produs si de business.

BI: Eu as mai adauga ca avem nevoie si de o legislatie care sa tina firmele in Romania si sa motiveze investitori din afara sa puna bani in Romania, ceea ce nu va fi usor. Si in al treilea rand sa ne gandim cum sa aducem resursa umana creativa si din alte tari.

RC: Am inceput sa o aducem?

BI: Nu. Foarte rar. Trebuie sa ne gandim la nivelul urmator, la care sa fim un magnet pentru profesionisti, nu un exportator.

MS: De exemplu, pentru a beneficia de un program de sprijin oferit de guvernul bulgar, au fost antreprenori romani din IT si-au inregistrat firmele in Bulgaria.

RC: O lectie de invatat… Va multumesc si sper din toata inima ca vom fi martorii transformarii sectorului IT din Romania intr-o poveste de mare succes.

Un weekend placut!