„Ca antreprenor, te uiti la ce se intampla in tara asta si ti-e frica… m-am oprit sa fac investitii”, spunea un binecunoscut om de afaceri roman. Cum e posibil asa ceva? Cum poate o economie care creste in ritmul celei autohtone sa produca astfel de reactii? Cum e posibil ca o politica fiscala care stimuleaza economia si cererea sa faca mediul de afaceri ca, in loc sa izbucneasca in urale, sa ceara cu scepticism fundamentarea unor astfel de decizii?
In primul rand, salut aceasta schimbare de atitudine a mediului de afaceri care nu mai vaneaza victorii pe termen scurt, „ciupeli” de taxe si alte beneficii, si care realizeaza ca, pe termen lung, firmele nu vor avea cum sa prospere intr-o tara care nu are fonduri publice pentru dezvoltare. Din ce motiv cea mai inalta rata de crestere din Europa genereaza ingrijorari in loc de entuziasm? Pentru ca deja se cunoaste reversul medaliei, vizualizat in imaginea de alaturi.
Graficul arata evolutia cresterii economice a Romaniei in intervalul 1996-2017, in comparatie cu media Uniunii Europene si in comparatie cu economia unei tari mult mai apropiate de noi din punctul de vedere al mostenirii si al punctului de plecare: Polonia. Este o imagine deosebit de ilustrativa pentru principala caracteristica a economiei romanesti: marea volatilitate. Perioadele de inalta crestere economica, in care Romania era campioana Europei, au alternat cu perioadele de scadere economica, in care din nou Romania furniza rate record, dar de data asta in sens negativ. (De remarcat stabilitatea economiei Poloniei care chiar si in 2009, in pofida crizei, a continuat sa aiba o performanta pozitiva.)
O astfel de situatie ar trebui sa mire? Catusi de putin. Una dintre consecventele guvernelor postdecembriste a fost prociclicitatea politicilor fiscale. Cu alte cuvinte, stimularea fiscala a unei economii care deja avea un bun ritm de crestere. De fapt, lucrurile ar fi trebuit sa se intample exact pe dos: o politica fiscala prudenta in perioadele de crestere economica si politici fiscale stimulative in perioadele de recesiune. Desigur, raul primar a constat in politicile fiscale relaxate in perioadele de crestere, care au facut ca, ulterior, in perioadele de incetinire economica, stimularea fiscala sa nu mai poata fi aplicata din lipsa de resurse. Mai mult, in unele cazuri, lipsa de resurse a necesitat corectii importante, taieri bugetare, care nu au facut decat sa amplifice evolutia economica negativa. Iar guvernele din acele momente nici macar nu au avut de ales.
Ceea ce ma duce la principala temere a mediului de afaceri. Cat de sever se va ajusta economia romaneasca in conditiile unor evolutii externe negative, avand in vedere politica fiscala relaxata actuala, care nu face decat sa adauge carbuni la un cazan deja incins la rosu? Pentru ca probabil nimeni nu se iluzioneaza cu faptul ca ciclicitatea evolutiilor economice a disparut. Chiar daca asistam in momentul de fata la una dintre cele mai indelungate perioade de crestere economica din istoria SUA, cu larga contributie a politicilor monetare neortodoxe, inevitabil, momentul recesiunii va veni. Iar marea majoritate a economistilor considera ca urmatorii 5 ani ar putea furniza un astfel de context.
Chiar si fara ca SUA sa ne fie un partener comercial semnificativ, efectul de contagiune va fi cert: prin filiera economica a UE, prin filiera pietelor financiare care vor evita riscul tarilor emergente. Tinand cont de nivelul cheltuielilor publice cu salariile si pensiile si de decizia de scadere a impozitelor, toate fundamentate pe rate inalte de crestere, cat de pregatita va fi Romania ca sa faca fata unei inversari de crestere?
Fara doar si poate, pentru a face fata veniturilor bugetare in scadere si pentru a evita explozia deficitului bugetar, finantabil in acele momente la dobanzi in crestere, impozitele vor trebui crescute sau salariile publice taiate, sau locurile de munca din sectorul public imputinate sau pensiile taiate, dar, cel mai probabil, toate la un loc. Ceea ce, in final, se va concretiza intr-o prabusire a consumului. (De prabusirea investitiilor nici nu mai vorbesc, deoarece au fost intotdeauna primele sacrificate).
Toate aceste masuri ar lovi masiv in companiile active in Romania si, in primul rand, in cele care produc pentru Romania. Iar peste toate acestea va veni ca „stimulent” suplimentar cresterea impozitarii. Antreprenorii romani au mai vazut acest film. Si, din acest motiv, cu cat cresterea economica este mai ridicata si politica fiscala mai relaxata, cu atat mai mare este ingrijorarea legata de cum va arata inevitabila corectie care va urma. Pentru ca, dincolo de orice cadouri pe termen scurt, ceea ce mediul de afaceri va aprecia intotdeauna va fi predictibilitatea si stabilitatea.
Ceea ce nici politicile fiscale, nici mediul politic nu par sa ofere in acest moment.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate