Inca de la infiintarea sa in 1948, Israelul a avut un obiectiv care a fost considerat vital pentru consolidarea sa intr-o mare araba ostila: cresterea demografica sustinuta. Iar pentru atingerea acestui obiectiv, orice mijloace posibile au fost utilizate, ignorand eventualele riscuri colaterale.
Este de notorietate politica de imigratie extrem de permisiva, care a condus la intrarea in Israel a aproximativ 1 milion de emigranti evrei din fosta Uniune Sovietica. Astfel, a fost creata o comunitate rusofona puternica, care astazi, cu 15% din populatia totala, reprezinta cea mai numeroasa minoritate.
Riscul pe care Israelul a fost dispus sa si-l asume astfel a fost acela al crearii unui clivaj cultural si informational care astazi se poate observa pe alocuri cu ochiul liber. Televiziunile de stat rusesti sunt foarte populare in randul comunitatii rusofone, care devine astfel tinta a mesajelor promovate de oficialii rusi.
Limba rusa este invatata de la varste fragede in familie si apoi utilizata de adulti in viata de zi cu zi. Iar preferinta pentru comunicarea in rusa poate merge atat de departe, incat un prieten medic-chirurg a trebuit sa intervina autoritar intr-o sala de operatii in care personalul medical incepuse sa comunice doar in rusa pe tema interventiei in curs de desfasurare.
Israelul, stat care are un parteneriat nu doar strategic, dar in primul rand vital cu SUA, si-a asumat astfel de riscuri de dragul cresterii demografice, o prioritate mult mai mare decat orice alt risc asociat.
Sporul populatiei prin imigrare a fost completat de stimularea ratei natalitatii prin programe menite sa asiste familiile cu multi copii si prin dezvoltarea unui sistem medical de top care primeste 7% din PIB. Aceasta face ca Israelul sa aiba nu doar cea mai ridicata natalitate dintre tarile dezvoltate, dar si una dintre cele mai ridicate sperante de viata la nastere, 83 de ani.
Rezultatele au fost pe masura. Politica de imigrare si cea de stimulare a natalitatii au facut ca in ultimii 25 de ani populatia Israelului sa se dubleze. Asa cum Business Insider remarca, demografia a fost considerata “o tactica de supravietuire intr-o regiune ostila”. Cursa insa este departe de a se incheia, in conditiile in care natalitatea populatiei arabe din Israel ramane superioara mediei.
Zilele acestea Israelul este o tara fruntasa in ce priveste programul de vaccinare a populatiei impotriva COVID-19. Calitatea sistemului medical, dar si strategia de negociere cu firmele farmaceutice, i-au adus o viteza de reactie superioara celorlalte tari dezvoltate. Expertii in sanatate publica din Israel considera ca vaccinarea a 65% din populatie a fost esentiala in limitarea actuala a mortalitatii, in pofida unei cresteri a numarului de infectari provocate de o relaxarea generala pripita in vara acestui an. In prezent, guvernul ii incurajaza pe toti cei peste 30 de ani sa isi injecteze si a treia doza. Pana acum, 11% din populatie a fost inoculata deja cu 3 doze.
In paralel, organizatii precum Medici Fara Frontiere acuza abordarea discriminatorie care faca ca in teritoriile palestineiene rata de vaccinare sa fie de 60 de ori mai scazuta decat in Israel.
Asa cum pana acum niciun adept al teorie pamantului plat nu a reusit sa-mi explice cum pot aparea fusurile orare pe un astfel de corp ceresc,
niciun avocat al efectului nociv pe care il are vaccinul anti-COVID nu a reusit sa-mi explice motivul pentru care guvernul israelian intentioneaza sa isi decimeze proprii cetateni prin vaccinare, in contrast cu populatia palestiniana, asigurand astfel disparitia statului Israel.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate