Multi asimilam termenul de „tsunami” unui val urias care matura totul in cale. De fapt, acest fenomen este mai complex si mai pervers de atat.

Tsunami este o dislocare a unei mase uriase de apa aflate in mari sau oceane, cauzata de cele mai multe ori de un cutremur de pamant care are loc departe de tarm. Problema cu tsunami este ca nu poate fi observat cu ochiul liber atata vreme cat este in larg. Cu toate ca avanseaza cu 800 de km pe ora, diferenta de nivel inregistrata in larg la suprafata apei este de mai putin de 1 metru, un simptom care poate fi usor confundat cu valurile produse de vant.

Nu de putin ori s-a intamplat ca barci de pescari sa iasa in larg si sa isi petreaca ziua fara nicio grija pentru a gasi la intoarcere propriul sat devastat de efectele unui tsunami. Si asta deoarece comportamentul acestui „val submarin” se schimba dramatic pe masura ce adancimea apei scade in apropierea tarmului. Viteza sa scade, iar dislocarea masei de apa din subteran se face din ce in ce mai vazuta la suprafata, avand comportamentul de maree uriasa care inghite rapid tot tarmul.

La acest fenomen ma duce cu gandul o potentiala schimbare dramatica de atitudine a romanilor cu economii. Ei sunt apa oceanului care ani de zile a stat linistita in pofida erodarii reale permanente a economiilor lor prin dobanzi real negative si devalorizarea leului in raport cu valutele forte.

Cutremurul care cred ca deja s-a produs este lipsa de incredere in ce priveste directia in care se indreapta tara si economia ei. Un sondaj recent realizat de INSCOP la inceputul lui 2019 arata ca doar 17% din romani considera ca tara se indrepata intr-o directie buna, adica jumatate din procentul inregistrat in vara lui 2017. Dinamica „miscarii tectonice” e clara.

Si cred ca si masa de „apa” s-a pus in miscare in conditiile in care este nerealist sa credem ca masele de romani economi vor asista pasivi la deteriorarea in termeni reali (ajustati la inflatie) a valorii economiilor lor. Dislocarea nu a ajuns inca la tarm pentru a avea un efect devastator, dar a ajuns deja intr-o zona in care e imposibil sa nu o observi: romanii isi preschimba economiile in valuta.

Datele statistice arata o crestere an la an a depozitelor in valuta de 20% pentru gospodarii si cu 16% pentru rezidenti, adica atat gospodarii cat si firme. In acelasi timp, rata cresterii depozitelor in lei a fost cu aproape de patru ori mai mica.

Este un semn de neicredere in moneda nationala intr-o perioada in care cursul a crescut cu 2% in ultimele 12 luni. La prima vedere pare o variatie mica, dar depinde la ce ne raportam. Daca ne raportam la stabilitatea traditionala a cursului cu care am fost obisnuiti, variatia poate fi perceputa ca importanta. Dar probabil si mai importante sunt expectatiile conform carora deprecierea leului nu se va opri aici si ca dobanzile bancare la depozitele in lei vor continua sa scada. O tendinta deja manifesta ca raspuns al bancilor la ultimele planuri de impozitare suplimentara a lor.

Care ar fi efectul de tarm al tsunami cand acesta s-ar putea transforma intr-o maree devastatoare? Acela in care o inflatie in continua crestere, cu valori peste cele prognozate, ii va face pe cei cu economii sa iasa la cumparaturi, de valuta sau bunuri si servicii, punandu-si economiile la bataie.  O maree de lichiditate monetara revarsata pe piata… In acel moment, presiunile inflationiste si presiunea pe curs vor creste si mai mult, intr-un cerc vicios, care va obliga BNR sa intervina printr-o crestere de dobanzi, indiferent de apelurile la decizii de sens opus care i se adreseaza azi sau i se vor adresa si maine. Mandatul ei de stabilizare a preturilor va fi in joc.

Ar fi momentul in care cei care economisesc ar reusi sa faca decidentii sa isi indrepte atentia asupra lor, facandu-si auzita „vocea” peste binecunoscuta retorica a avocatilor romanilor cu credite. Pana la urma economia se finanteaza din economii…

Un weekend placut!

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate