Prosperitatea unei tari nu poate fi reflectata de o singura valoare

Pentru foarte multi oameni, indicatorii macroeconomici sunt niste mari necunoscute. Concepte precum deficit de cont curent sau inflatie de baza nu sunt intelese de marea parte a publicului larg, sau chiar de catre cei care activeaza in mediul de afaceri, care prefera sa le ignore. Dar pericolul nu vine de aici. Pana la urma, constientizarea propriilor limitari te pune la adapost de erorile facute din iluzia a-tot-cunoasterii. Erori pe care le intalnim azi la tot pasul, in conditiile in care retelele sociale au creat cohorte intregi de “specialisti”.

Insa nu toti parametrii economici sunt feriti de riscul unei supralicitari. Probabil ca cel mai reprezentativ exemplu in aceasta categorie este PIB-ul (produsul intern brut) si derivatul sau, PIB-ul/per capita (produsul intern brut impartit la numarul de locuitori ai unei tari).

Dintr-o cautare pe internet sau din cartile de economie veti afla ca PIB-ul reprezinta valoarea de piata a tuturor bunurilor si serviciilor finale produse intr-o tara intr-o anumita perioada de timp. Iluzia de a avea toata economia si dezvoltarea – unii spun prosperitatea – unei tari intr-o singura cifra este cea care il face extrem de popular si ultra folosit in mai toate ierarhiile mondiale, ignorand limitarile si distorsiunile pe care le aduce.

Aceleasi considerente se aplica si PIB/capita, un alt indicator extrem de popular in realizarea de clasamente mondiale, care, de data asta, este vazut ca un instrument de masurare a calitatii vietii din fiecare tara. El este deobicei ajustat la paritatea puterii de cumparare, in scopul cresterii comparabilitatii intre indivizii diferitelor tari care au salarii diferite, dar si preturi `diferite ale bunurilor si serviciilor.

Utilizarea excesiva a ambilor parametri sufera in esenta de aceeasi “boala”, si anume “punerea carutei inaintea cailor”. Cred ca putem pleca de la premisa rezonabila ca obiectivul pe care si-l asuma orice lider politic, promisiunea pe care o face atunci cand cere votul popular, este bunastarea si fericirea unui segment cat mai larg al populatiei. Din aceasta perspectiva, trebuie sa subliniez faptul ca, din multiple motive, cresterea PIB/ capita este o conditie necesara, dar nu si suficienta. Din pacate insa, sunt suficient de multi si de vocali cei care din comoditate sau din interes politic absolutizeaza acest indicator, sugerand ca un PIB/capita cat mai ridicat va imbunatati obligatoriu nivelul de trai si de satisfactie al majoritatii populatiei. Ceea ce este fals.

Ordonarea tarilor dupa PIB/capita da o imagine neconcludenta

Ilustrativ este tabelul de mai jos, care prezinta o ierarhie selectiva a tarilor lumii ordonate dupa PIB/capita ajustat la paritatea puterii de cumparare din 2022.

Este un tabel care surprinde foarte bine faptul ca o ierarhizare dupa PIB/capita sfarseste prin a produce o lista eteroclita, pe alocuri imprecisa, a modelelor de dezvoltare economica si a modului in care este atins obiectivul unei bunastari generalizate si echilibrate a populatiei.

Aceasta lista ne sugereaza inca de la primele nume inadvertentele pe care un astfel de parametru le poate aduce. Luxemburgul este pe primul loc mai ales datorita unui numar mare de expati care lucreaza in aceasta mica tara, producand valoare adaugata, insa fara a fi inregistrati in statistica populatiei locale.

Pe de alta parte, asa cum explica un articol din Politico, PIB-ul per capita al Irlandei este distorsionat de prezenta a peste 1.500 de multinationale care s-au inregistrat in aceasta tara doar pentru a profita de impozitele scazute. De exemplu, o crestere nemaivazuta de 26% a PIB-ului Irlandei in 2015 a coincis cu mutarea activului proprietatii intelectuale a Apple la un domiciliu irlandez. O ajustare pentru prezenta multinationalelor facuta de statisticienii locali reduce PIB-ul Irlandei cu 40%.

Lista este in continuare completata de un amestec de tari bogate in resurse si de tari puternic industrializate care, in esenta, isi deriva avutia din doua surse diferite: resurse minerale sau tehnologie. Este o diferentiere esentiala din perspectiva sustenabilitatii si competitivitatii tarilor, pe care PIB-ul per capita nu o face.

PIB-ul/capita nu reflecta calitatea vietii din Romania din cel putin trei motive

In ce priveste Romania, pozitia ei in acest clasament raportata la alte tari din regiune explica evaluarile triumfaliste care au dominat spatiul public in ultimele luni. Asa cum se observa, Romania este egala Ungariei, fiind usor sub Polonia si deasupra Portugaliei, Croatiei si Greciei. Putem insa deduce de aici ca Romania este o tara la fel de dezvoltata ca Polonia sau Ungaria, si superioara Portugaliei sau Croatiei? Sau ca romanii au o calitate a vietii mai ridicata decat portughezii si croatii? Asa cum spuneam, un singur indicator este departe a surprinde tot adevarul economic.

De altfel, indicele calitatii vietii Numbeo arata un tablou cu totul diferit prin utilizarea si a altor criterii, precum siguranta, sanatatea, pretul locuintelor, poluarea, clima, sau timpul necesar navetei. Din perspectiva indicelui calitatii vietii, Romania se situeaza sub toate aceste tari la care ne raportam azi cu mandrie pentru faptul ca le-am fi depasit sau egalat ca PIB/capita, singura exceptie fiind Grecia.

Explicatia rezida in faptul ca exista cel putin trei slabiciuni majore ale acestui indicator, PIB/capita, care dau, in ultima instanta, o imagine falsa. In primul rand, PIB-ul per capita nu surprinde polarizarea economica geografica. Cu alte cuvinte, nu surprinde, de exemplu, diferenta de dezvoltare dintre Bucuresti-Ilfov si Nordul Moldovei. In timp ce prima se afla la peste 160% din PIB-ul/capita al UE, a doua regiune se afla la doar 46%. Croatia sau Portugalia, tari mici cu o omogenitate de dezvoltare mai mare, au un PIB/capita la aproximativ 65-70% din media UE.

A doua distorsiune provine din faptul ca PIB-ul/capita face o repartizare uniforma a rezultatelor economice asupra tuturor romanilor fara sa faca vreo diferentiere. O astfel de abordare ignora discrepantele mult mai mari existente in Romania intre populatia urbana si cea din rural. O zona rurala atat de subdezvoltata precum cea din Romania nu poate fi intalnita in niciuna dintre tarile cu care incercam sa ne comparam. Ca orice medie, PIB-ul/capita nu spune nimic despre cat de extreme sunt valorile din care a fost calculat, ignorand in cazul Romaniei polarizarea sociala semnificativa reflectata de un coeficient Gini superior tuturor tarilor cu care ne propunem sa ne comparam. Dar semnalele eronate date de PIB-ul/capita nu se opresc aici.

Pentru dezvoltarea unei tari, pentru bunastarea populatiei, este esentiala dezvoltarea infrastructurii. Si aici am in vedere termenul de infrastructura in sensul lui larg: de transport, de sanatate, de educatie. Or dezvoltarea acesteia, mai ales intr-o tara care are mult de recuperat precum Romania, nu se poate face fara un plan de dezvoltare administrat de stat. Insa pentru ca acest lucru sa se intample nu este suficienta dorinta sau competenta. Este nevoie si de fonduri, este nevoie de un buget care sa sustina dezvoltarea acestor tipuri de infrastructura.

Privind excesiv de mult la PIB-ul/capita al Romaniei si asimilandu-l bunastarii populatiei, ignoram faptul ca cheltuielile bugetare nu sunt platite catusi de putin din PIB, ci din veniturile bugetare. Iar din acest punct de vedere Romania este o exceptie a Europei, avand, de departe, cel mai mic buget raportat la PIB, deci cele mai scazute resurse financiare publice.

Cu alte cuvinte, degeaba avem un PIB/capita similar sau mai mare decat al altor state, daca nu il folosim pentru a avea drumuri, spitale si scoli mai bune. De altfel, diferenta intre calitatea infrastructurii din Romania si tari precum Croatia, Portugalia sau Ungaria se vede cu ochiul liber atunci cand le vizitezi.

Nici PIB-ul, nici PIB-ul/capita nu sunt capabile sa surprinda un element esential, care, in ultima instanta, face diferenta intre bunastarea populatiilor din diferite tari: modul in care se repartizeaza avutia in beneficiul larg al societatii. Iar asta presupune o clasa de mijloc puternica, distribuita in intreaga tara, si o finantare publica a unei dezvoltari sustinute si echilibrate a infrastructurii. Altminteri, in spatele indicatorilor economici aratosi se vor ascunde doua Romanii teribil de diferite: una in Europa si cealalta in afara ei.

(articol publicat in Cronicile – Curs de guvernare, nr.80)

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate