In Romania persista de ani buni o iluzie. Ea are la baza ipoteza ca tari precum China sau tarile arabe au atat de multi bani de investit incat criteriile lor de investire sunt extrem de relaxate. Cu mult mai relaxate decat cele de alocare a fondurilor europene pentru dezvoltare. Cu alte cuvinte, acestea ofera un pranz gratis, adica fara a cere nimic in schimb. Este o mare iluzie, pentru ca, de fapt, aceste tari isi aleg cu mare grija destinatiile de investire, in functie de obiectivele pe care le au.
De ani de zile tot auzim cum investitorii chinezi vor construi in Romania sosele, viaducte, linii de tren de mare viteza, porturi, centrale nucleare si asa mai departe. Nimic nu s-a concretizat, deoarece investitiile chinezesti vin doar la pachet cu beneficii clare: randamente investitionale ridicate, sau beneficii geopolitice pe masura. Obsesia Romaniei legata de banii chinezesti pare sa ignore experientele discutabile pe care le-au avut tarile care au apelat la banii Chinei.
In aceste conditii, conform unei analize recente a Foreign Affairs, proiectul Drumul Matasii (cunoscut si ca “Initiativa Drum si Centura”) incepe sa isi piarda din atractivitate in randul unora dintre tarile implicate. Incepand din 2017, China a finantat cu peste 700 de miliarde de dolari peste 60 de tari pentru mari proiecte de infrastructura sau imprumuturi. Obiectivul oficial al proiectului este stimularea comertului international si a colaborarii regionale. Dar, in subsidiar, o consecinta certa este cresterea influentei chineze in tarile beneficiare.
Perceptia din Romania conform careia China nu are cerinte la fel de stricte precum democratiile occidentale privind transparenta utilizarii banilor, standarde democratice sau sustenabilitate financiara este corecta si a fost deja dovedita intr-o serie de tari. Problema este insa ca aceasta lejeritate a alimentat coruptia si a permis guvernelor sa isi impovareze tarile cu datorii de neplatit, constata Foreign Affairs.
Malaezia, Pakistan, Maldive, Kenya, Uganda sau Zambia sunt tari care, dupa ce au beneficiat de finantari de zeci de miliarde de dolari, au realizat capcana in care erau pe punctul sa cada prin indatorarea catre China dincolo de limitele sustenabilitatii si prin finantarea elitelor politice corupte. Unii dintre politicieni au pierdut alegerile pe fondul cresterii sentimentelor anti-chinezesti, iar altii si-au schimbat din mers strategia, limitand sau renuntand la finantarile Chinei.
Foreing Affairs explica cum s-a ajuns aici. Initial entuziasmul a fost mare in tarile in curs de dezvoltare, in conditiile in care finantatorii chinezi se dovedeau mult mai putin pretentiosi decat institutii precum FMI, Banca Mondiala sau USAID, care folosesc criterii de sustenabilitate financiara, studii de impact de mediu sau filtre anticoruptie. Mai mult, capitalul chinezesc a fost perceput ca avand un cost foarte scazut.
In realitate insa, costul era mai ridicat decat cel al institutiilor financiare multilaterale mentionate, care insa erau din ce in ce mai reticente sa imprumute, ingrijorate fiind de gradul de indatorare excesiv al tarilor respective. Insa dupa entuziasmul initial, tarile tinta au inceput sa devina din ce in ce mai ingrijorate in legatura cu comportamentul investitional al Chinei, concretizat in: insistenta pentru atribuirea de contracte directe, fortarea parteneriatelor cu firmele chinezesti, solicitarea de garantii suverane.
De notorietate este situatia din Sri-Lanka care, fiind in incapacitate de a isi mai plati datoriile catre China, a inchiriat acesteia unul dintre porturile sale pe o perioada de 99 de ani. Astfel de evolutii servesc perfect intentiilor Chinei de a-si creste prezenta in infrastructura portuara a Africii. La inceputul anului, guvernul din Djibouti a incheiat abrupt contractul de operare a principalului sau port de catre un operator din Dubai pentru a pune portul la dispozitia Chinei, in scopul extinderii prezentei sale militare intr-o zona geostrategica importanta, precum cornul Africii si Oceanul Indian.
Modelul african se incearca a fi acum replicat in Europa Centrala si de Est. Pana acum, destinatiile preferate au fost tarile din fosta Iugoslavie, care, nefiind parte a UE, nu sunt obligate sa organizeze licitatii de atribuire a lucrarilor. Serbia a beneficiat din plin de banii chinezi. In schimb, Muntenegru pare sa fi intins coarda prea tare. Datoreaza deja 1,1 miliarde de dolari pentru un segment de autostrada prin munti si daca nu se va prezenta cu inca 1 miliard de dolari, autostrada se va termina in pustiu.
Strategia Chinei in regiune are niste obiective clar definite, care presupun accentuarea prezentei intr-o zona periferica a Europei in care multe guverne au agende nationaliste si anti UE. Asa cum Wall Street Journal remarca, ne putem imagina un viitor in care telefoane mobile sau automobile fabricate in China sa fie transportate pe mare si descarcate intr-un port operat de o companie chinezeasca in Grecia. Ar putea fi apoi transportate spre nord prin Macedonia si Serbia pe autostrazi si poduri chinezesti pentru a ajunge apoi in trenurile de mare viteza construite de China in Ungaria. Construirea de depozite operate de firme chinezesti a fost deja propusa in Polonia, Lituania si Belarus. Ulterior, produsele ar putea fi cumparate prin firma chinezeasca de comert online Alibaba, care isi extinde serviciile cloud in Europa folosind tehnologia firmei Huawei care devine o prezenta din ce in ce mai importanta in regiune.
Privind insa inapoi la lectia africana, probabil ca tarile central si est-europene ar trebui sa se intrebe daca nu cumva se afla in faza entuziasmului initial si daca nu se vor trezi si ele ulterior cu beneficiul amplificarii coruptiei si al indatorarii nesustenabile a propriei tari.
In ce priveste Romania, ignorarea fondurilor oferite de UE si cautarea de finantari exotice in Orientul mai mult sau mai putin indepartat este de neinteles. Pana la urma, care este tara din Europa Centrala si de Est care in ultimele decenii si-a asigurat dezvoltarea si avansul de cel putin 10 ani fata de Romania cu bani proveniti din Orientul Mijlociu sau cel indepartat? Niciuna. Toate s-au dezvoltat in primul rand cu bani europeni.
Ceea ce inseamna ca mai noua noastra strategie de finantare nu este altceva decat un experiment utopic. Facut pe viu…
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate