Am citit recent un comentariu care gasea solutia cea mai rapida pentru dublarea salariilor din economie: varful pixului. “Ca sa scape din lantul economic in care este prinsa acum, Romania trebuie sa forteze administrativ dublarea salariilor, chiar cu pretul iesirii de pe piata a unor afaceri si a generarii unui milion de someri” titra comentariul cu pricina. Oare asta sa fie Solutia la care multe alte tari nu s-au gandit si, iata, Romania o are servita pe tava?
Pentru ca problema pe care incepe sa o aiba Romania este problema multor alte tari care au ramas blocate in ceea ce literatura de specialitate numeste „capcana venitului mijlociu”. Este o capcana in care au cazut sau risca sa cada inclusiv tari din Europa Centrala si de Est precum Polonia. La ce se refera?
In esenta este vorba de situatia cu care se confrunta tarile in curs de dezvoltare, care, dupa o perioada de convergenta cu tarile dezvoltate, sunt incapabile sa continue sa micsoreze diferenta, ramanand blocate intr-o zona de dezvoltare mediocra. Salariile inceteaza sa mai creasca si nivelul de trai ramane mai degraba modest. Si sunt foarte multe tari in aceasta categorie.
Un grafic ilustrativ in acest sens, produs de Banca Mondiala acum cativa ani si publicat de The Economist, arata evolutia tarilor lumii din 1960 pana in 2008. Pe axa orizontala este reprezentat venitul pe cap de locuitor raportat la SUA in 1960, iar pe axa verticala este reprezentat acelasi raport, dar calculat in anul 2008. Graficul este impartit in 9 zone, dar pentru discutia noastra cel mai important este patratul din mijlocul caroiajului. Acest patrat include tari precum Brazilia sau Malaezia, care dupa 48 de ani arata acelasi decalaj de dezvoltare fata de SUA ca in 1960.
Au fost insa si numeroase cazuri mai nefericite de atat, cuprinse in patratul de dedesubt, in care sunt plasate tari precum Coreea de Nord sau Niger, pentru care decalajul de dezvoltare fata de SUA a crescut in perioada definita, ele devenind si mai sarace in termeni relativi.
In sfarsit, patratul de deasupra celui aflat in mijloc, in care regasim un numar restrans de tari printre care Coreea de Sud sau Israelul, este rezervat tarilor care au reusit sa scape cu succes din capcana venitului mediu. Merita remarcata diferenta numerica substantiala intre tarile aflate in capcana si cele care au reusit sa evadeze, ceea ce sugereaza ca trecerea necesita ceva mai mult decat o decizie administrativa de crestere a salariilor.
Ce duce in esenta la intrarea in capcana venitului mediu? Epuizarea cailor facile de crestere si dezvoltare ale unei tari si incapacitatea de a trece la o strategie de dezvoltare elaborata. Un studiu din mai 2016 al profesorului Pierre-Richard Agenor de la Universitatea din Manchester enumereaza trasaturile comune tarilor care se afla in capcana venitului mediu: profitabilitatea in scadere a capitalului, epuizarea fortei de munca ieftine, protectia inadecvata a proprietatii intelectuale (care descurajeaza inovatia), stimulente distorsionate si proasta alocare a talentelor, lipsa de acces la infrastructura avansata, lipsa de acces la finantare, mai ales sub forma de capital de risc.
Din pacate, multe dintre aceste trasaturi ne trimit la situatia catre care tinde Romania astazi. Pentru ca dezvoltarea economica, convergenta ultimilor 20 de ani, in lipsa unei strategii coerente de dezvoltare, a fost mai degraba consecinta unei dezvoltari spontan-haotice, in care capitalul strain si local au profitat de pe urma oportunitatilor „naturale”oferite de o Romanie fara investitii in infrastructura si educatie. Aceasta explica dezvoltarea neuniforma a tarii, in care Bucurestiul si judetele apropiate de granita de vest au fost cele mai avantajate. Moldova, care ar fi trebuit sa fie subiectul principal al unei strategii de dezvoltare, a ramas, in lipsa acesteia, din ce in ce mai in urma fata de restul tarii.
Problema este ca perioada dezvoltarii spontan-haotice a Romaniei s-a incheiat. Din acest moment, cresterea nivelului de trai nu poate fi realizata decat printr-o strategie de dezvoltare articulata a tarii, care sa duca prosperitatea populatiei la nivelul urmator prin educatie, infrastructura, programe de dezvoltare regionala, prin stimularea antreprenoriatului si inovatiei. Cresterile administrative de salarii sunt o non-solutie atata vreme cat nu se bazeaza pe cresteri de productivitate si competitivitate economica.
Dublarea salariilor din varful pixului? Ce ati zice de o dublare a inflatiei, o crestere a somajului, a deficitului extern si de o prabusire a veniturilor bugetare in contrapartida? La ce ar mai folosi „cresterea” salariala?
Cum s-ar putea face o crestere administrativa a salariilor? Prin ceea ce a inceput sa se faca deja. In primul rand, cresterea salariului minim pe economie, o decizie care poate fi justificata prin prisma supect de multor salarii minime cu care sunt platiti romanii, salarii minime care in multe cazuri sunt completate de patroni cu plati cash din dividende. De altfel, acesta este unul dintre motivele pentru care valoarea adaugata produsa in economie pare sa avantajeze mai degraba capitalul decat forta de munca. Cifrele sunt distorsionate de platile la negru. In plus, comparativ cu alte tari din UE, salariul minim in Romania se afla una dintre cele mai mari diferente fata de salariul mediu pe economie, conform Eurostat.
Din pacate insa, cresterile administrative nu s-au oprit la salariul minim, ci s-au extins cu supramasura si catre zona publica, transformandu-ne in campioni ai Europei, potrivit comparatiilor facute de Consiliul Fiscal. Astfel, graficul de mai sus arata ca in termeni relativi, raportat la salariul mediu pe economie, salariile din sectorul public in Romania sunt cele mai mari din UE. O astfel de situatie are un efect nefast asupra pietei muncii, vaduvind sectorul privat de forta de munca calificata.
Aparent acesta este si planul: fortarea cresterii salariilor in sectorul privat. Exista insa o diferenta esentiala. In timp ce in sectorul public productivitatea muncii nu conteaza, in sectorul privat ea este un parametru de o importanta maxima pentru nivelul salariilor. Iar situatia nu arata bine deloc. In graficul de mai jos, obtinut de la colegii din departamentul de analiza al BCR, este reprezentata evolutia mediei la 12 luni a cresterilor salariale si a cresterii productivitatii.
Dupa cum se observa cresterile salariale au pierdut legatura cu cresterile de productivitate. Iar celor care imi vor spune ca graficul arata ca s-a mai intamplat si in trecut asta le voi spune ca, de data asta, el arata o mare si ingrijoratoare diferenta: decuplarea e facuta in contextul accelerarii cresterii salariale (linia rosie urca) in tinp ce in trecut decuplarea dusese la incetinirea cresterii salariale (linia rosie coboara). In aceste conditii chiar este o idee buna sa fortezi cresterea salariilor din sectorul privat prin cresterea fortata a salariilor din sectorul public? Riscul este ca sectorul privat sa se restranga, adica sectorul care plateste si salariile celor din zona publica.
Adevaratele solutii pentru iesirea din capcana venitului mediu sunt sugerate in concluziile lucrarii profesorului Agenor: reforme directionate spre cresterea productivitatii si stimularea activitatii de cercetare-dezvoltare, cresterea calitatii capitalului uman, investitiile in infrastructura avansata. Este subliniat faptul ca scoaterea unei tari din echilibrul capcanei venitului mediu presupune un efort semnificativ, care nu poate fi decat consecinta unor reforme indraznete, realizate la scara larga, care sa duca la crearea unei mase critice suficient de mari de forta de munca inalt calificata si la dezvoltarea substantiala a infrastructurii. Cu alte cuvinte, jumatatile de masura nu ajuta.
Am putea totusi pacali teoriile economice? Sa revenim la prima imagine, cea care ilustra numarul mare de tari prinse in capcana venitului mediu. Pe acea diagrama care arata poza la 2008, inainte de criza, Grecia arata ca fiind scapata din capcana, fiind prezenta in compania selecta a Israelului si Coreei de Sud. Ulterior, economia Greciei s-a prabusit cu 40%, ceea ce inseamna ca in diagrama noastra a cazut din nou in patratul inferior, a tarilor aflate in capcana venitului mijlociu. Deci s-a intors acolo de unde, spera ea, evadase definitiv. Si estimez ca nu va iesi prea curand de acolo.
Ceea ce inseamna ca lipsa unei strategii de dezvoltare bazata pe performanta si rigurozitate economica nu poate fi pacalita decat temporar si iluzoriu din varful pixului.
Un weekend placut!
Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate