Viitorul pilonului 2 de pensii private este in cumpana

Orice companie din lume poate sa existe cu o singura conditie: ca atat clientii, cat si actionarii sa perceapa utilitatea existentei ei. Este suficient ca unul dintre cei doi parteneri sa considere ca existenta firmei nu ii aduce un folos ca, din acel moment, viitorul companiei sa fie pus sub semnul intrebarii.

Bloomberg anunta ca acuzatia de tradare adusa supermarketurilor de catre presedintele Erdogan pentru preturile practicate la legume (intr-o inflatie galopanta) a dus la golirea rafturilor. Comerciantii au refuzat sa isi mai asume riscul distribuirii lor. Aceasta lectie o vedem repetandu-se in diferiti ani si in diferite locuri din lume, si totusi nimeni nu invata nimic.

Orice masura excesiva de control al preturilor la produse sau servicii va sfarsi prin a duce la disparitia acestora. Prin distrugerea echilibrului client-actionari.

Mai jos extrase din interviul acordat lui Sorin Paslaru, redactor-sef al Ziarului financiar

Sorin Paslaru: Ce se intampla pe piata pensiilor private in noul context legislativ? Avem o ordonanta de urgenta data la sfarsitul anului trecut prin care se cere administratorilor de pensii private sa vina cu un capital suplimentar la o zecime din valoarea contributiilor.

Radu Craciun: Exista trei prevederi importante pentru sistemul de pensii private care apar in aceasta ordonanta. O prima prevedere este legata de posibilitatea participantilor la pilonul 2 sa se transfere la pilonul 1. Este vorba, atentie, doar de transferul contributiilor viitoare, in conditiile in care banii pe care deja ii au la pilonul 2 vor ramane in aceste fonduri. Deci vreau sa subliniez faptul ca nu exista posibilitatea de a lua acesti bani cash.

SP: De cand?

RC: Nu este clar. De altfel, aceasta ordonanta necesita niste norme metodologice de aplicare pe care nu le avem si, din acest motiv, sunt destul de multe intrebari la care nu avem raspunsuri in momentul de fata.

A doua prevedere se refera la o scadere dramatica a comisioanelor pe care administratorii pot sa le practice. Sigur, la prima vedere, este o veste buna pentru participanti, insa as vrea sa fac urmatorul comentariu. Orice companie, indiferent unde opereaza in lume, poate avea succes doar in conditiile in care este prezenta o situatie de tip win-win intre clientii si actionarii sai. Atata vreme cat clientii ar avea de pierdut din relatia cu aceasta companie sau actionarii ar fi perdanti, compania nu ar putea sa supravietuiasca. Din pacate, prin aceast reducere substantiala a comisioanelor acest echilibru se strica dramatic.

Noi avem doua comisioane pe care le practicam: unul este pe contributii, iar celalalt este pe active. Comisionul pe contributii scade de cinci ori. Initial era de maxim 2,5%, iar acum scade la maxim 1% din care 0,5% sunt platiti catre Casa Nationala de Pensii. Deci ramanem cu 0,5%, facand abstractie de taxele care trebuie platite catre ASF. Mai exista un comision pe active care, conform ordonantei, va fi plafonat in functie de performanta investitionala raportata la inflatie.

In principiu, aceasta pare o abordare rezonabila, insa as spune ca poate fi rezonabila in functie de orizontul de timp la care ne uitam. Pietele financiare au volatilitate, sunt ani in care performanta investitionala poate fi sub rata inflatiei, important este ca pe termen mediu si lung performanta sa fie peste rata inflatiei. Asa cum se prefigureaza lucrurile, pe baza informatiilor aparute in presa, se doreste monitorizarea performantei pe termen scurt, ceea ce din punctul meu de vedere nu are sens.

Am sa va dau un exemplu concret. La sfarsitul lunii noiembrie performanta investitionala pe ultimii doi ani a majoritatii fondurilor de pilon 2 era peste rata inflatiei. A venit ordonanta de urgenta din decembrie, bursa s-a prabusit si, dintr-o data, performanta investitionala a scazut sub rata inflatiei. Fara ca asta sa tina de abilitatea noastra de a investi.

(…)

SP: Deci in conditiile in care intra sub rata inflatiei…

RC: …comisionul devine cel mai mic. Inainte aveam maxim 0,6% pe an, iar acum el scade la maxim 0,24% pe an pentru situatia in care suntem sub inflatie. Dupa aceea exista alte praguri pentru situatia in care suntem peste inflatie.

SP: Si cel mai bun procent?

RC: Cel mai bun procent ajunge la  0,84% pe an daca avem peste 4 puncte procentuale peste rata inflatiei.

SP: Deci peste comisionul initial…

RC: Patru puncte procentuale peste inflatie nu sunt usor de obtinut…

SP: Dar nu se compenseaza? Intr-un an poate fi mai rau, cum e acuma, si incasati 0,24%, iar in alti ani cand isi revine piata aveti 0,8%.

RC: Astfel de volatilitati, in momentul in care iti faci bugetul ca si companie sunt de nedorit pentru ca pentru mine este importanta predictibilitatea veniturilor. Daca eu sunt nesigur de marimea veniturilor mele viitoare, atunci si planurile mele de investire sunt extrem de conservatoare. Asta a fost motivul pentru care noi, ca asociatie, am pledat in fata ASF pentru ca orizontul de analiza sa fie preferabil de 10 ani, dar nu mai mic de 5 ani. Pentu a judeca in ce masura un fond de pensii performeaza, un orizont de timp de 5 ani mi se pare foarte rezonabil.

SP: Deci din 100 de lei contributii pana acum se investeau 97,5 lei, iar acum se investesc 99 de lei. Deci 1,5 lei plus pentru fiecare contributie.

RC: De aceea am spus ca, la prima vedere, este un lucru bun. Spun la prima vedere deoarece ei, participantii, vor avea nevoie ca administratorii sa existe. De aceea este nevoie de un parteneriat de tipul win-win. Pentru ca daca doar o parte castiga, iar celalta pierde, nu ajungem la un model sustenabil de business.

Din pacate, lucrurile nu se opresc aici. Pe de o parte avem o prabusire a veniturilor administratorilor, pe de alta avem o a treia prevedere, care are impactul unei bombe atomice asupra sistemului. Este vorba de cerinta de capital. Capitalul minim pe care un administrator va trebui sa il aiba este de 10% din contributiile care au intrat in fondul pe care il administreaza. Intelegerea la prima strigare este ca e vorba de contributii istorice, dar eu cred ca ramane loc de interpretare daca nu cumva initiatorul nu s-a gandit de fapt la valoarea anuala a contributiilor.

Daca s-a gandit totusi la contributiile istorice, asta inseamna ca administratorii de pensii private trebuie sa aduca aproape 800 de milioane de euro in plus. Din punctul meu de vedere este o situatie fara precedent in istoria post decembrista a Romaniei.

SP: Fata de cat?

RC: Cresterea ar fi de 11 ori. (…) Asta in medie. Pentru ca avem administratori care trebuie sa aduca de 20 de ori sau de 22 de ori valoarea capitalului pe care il au

SP: Acum cat este capitalul minim? 4 milioane de euro…

RC: Corect, si 1,5 milioane pentru pilonul 3.

(…)

SP: Daca ne gandim la o banca, are un capital minim de 10 milioane de euro.

RC: De acord, dar atentie. Intr-o banca, activele clientilor sunt pe bilantul bancii. In cazul fondurilor de pensii fondul este separat de bilantul administratorului. Iar justficarea economica a acestei cerinte de capital mie imi scapa. Pentru ca nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca, pentru garantiile la care administratorii s-au angajat, ei constituie si provizioane, care inseamna tot capital imobilizat, ele constituindu-se din profituri. Deci intrebarea este: daca eu tot constitui provizioane, de ce mai trebuie sa aduc capital suplimentar? Pentru ca eu daca nu as fi constituit aceaste provizioane le-as fi putut da ca dividend actionarului meu.

(…)

In acest conditii, motivul pentru care avem nevoie de o crestere atat de dramatica de capital este de neinteles pentru mine. Mai ales ca, afecteaza modelul de business al unui administrator atat de dramatic incat, sunt convins, multi isi pun problema daca sa continue sa ramana in Romania sau nu.

Cei care lucreaza in afaceri sunt familiarizati cu un indicator care se cheama rata de rentabilitate a capitalului, care in engleza se numeste Return on Equity. Or noi suntem in situatia in care “return-ul” se prabuseste din cauza comisioanelor, dar „equity-ul” , numitorul fractiei, creste de cateva ori. In aceste conditii, la nivel de  industrie, din estimarile pe care le-am facut pe baza datelor istorice si a informatiilor disponibile public, probabil ca return on equity se va afla undeva pe 5%.

SP: Si cat este in prezent?

RC: Asta difera dela un administrator la altul.

SP: O medie?

RC: Cred ca este undeva pe la 30%.

SP: Substantial…

RC: Substantial, dar, atentie, investitiile initiale inca nu s-au recuperat. Iar un return on equity de 5% inseamna randamentul unui titlu de stat. Si atunci intrebarea logica este: daca ai avea 100 de lei i-ai investi intr-un business cu riscurile aferente care iti da un randament de 5% sau i-ai investi intr-un titlu de stat cre iti da tot 5%? E o intrebare retorica care arata, in final, alegerea cu care se vor confrunta actionarii nostri, ai administratorilor.

SP: Pana acum ce reactii ati avut de la actionarii BCR Pensii sau de la cei ai celorlalti administratori?

RC: Cred ca este prematur sa vorbim de o decizie, dar va fi o decizie foarte greu de luat in conditiile in care multi administratori nu si-au recuperat investitiile initiale dupa 10-11 ani de activitate.

SP: BCR Pensii are o situatie mai buna, are un capital de 88 de milioane de lei si ar trebui sa mai aduceti inca 181 de milioane de lei.

RC: E adevarat, insa din punctul de vedere al indicatorului return on equity si situatia noastra ar arata la fel de prost.

SP: SI sunt dispusi actionarii sa mai vina cu 40 de milioane de euro?

RC: Nu pot sa dau acest raspuns, mai ales ca decizia este la actionari, nu este la noi. Aici va depinde de strategia pe care fiecare administrator o va avea. Termenul pentru jumatate din aportul de capital este luna iunie.

SP: Si banii acestia trebuie adusi si mentinuti in Romania nu?

RC: Da, imoblizati aici, in titluri de stat sau depozite bancare.

(…)

SP: Poate statul roman a zis asa: Daca vreti sa administrati 1 miliard de euro, veniti si voi cu 100 de milioane de euro. E mult? Sa vii cu a zecea parte din banii pe care ii administrezi…

RC: Ideea asta cu e mult sau putin, pe care am auzit-o si cand se discuta de comisioane….hai sa ne raportam la ceva cand zicem asta, iar indicatorul la care se raporteaza un actionar este rata de rentabilitate a capitalului.  Si el spune, la 5% sau 6% nu are sens sa mai fac business. Mai bine investesc intr-un titlu de stat si nu imi asum niciun risc. Deci in acesti termeni se judeca “mult”sau “putin”. In varianta in care comisioanele ramaneau neschimbat poate ca business ul arata altcumva. Dar in conditiile in care prabusesti si comisioanele si cresti si capitalurile de cateva zeci de ori, toata povestea se modifica substantial.

SP: Deci pana in iunie ce trebuie sa se intample?

RC: Eu cred ca ceea ce este imperios necesar sa se intample, si nu pana in luna iunie pentru ca actionarii nu vor astepta luna iunie ca sa ia o decizie, este ca sa se stabileasca daca baza de raportare pentru calculul capitalului este legata de contributiile anuale sau de contributiile ulltimilor 11 ani. Daca ar fi vorba de un capital plecand de la contribtuiile anului precedent, cred ca situatia nu ar fi atat de dramatica, desi, si in acest caz, fiecare va trebui sa isi faca temele. Dar daca vorbim de contributii istorice atunci este o situatie coplesitoare.

SP: Ce se va intampla?

RC: Cred ca ne putem imagina si scenarii in care e posibil ca unul sau mai multi administratori sa considere ca nu merita. Dar decizia va fi individuala ,a fiecaruia, bineinteles. Intrebarea de 1000 de puncte pe care si-o va pune fiecare va fi: daca imi asum riscul sa raman cat timp va dura nebunia asta? Va dura 1 an, 2 ani sau nu se mai schimba niciodata?

(…)

SP: Exista riscul desfiintarii toatale a pilonului 2 in uma acestei prevederi?

RC: Nu pot sa dau acest raspuns. Ce pot spune insa e ca in momentul de fata exista o legislatie pentru o situatie in care un administrator vrea sa plece, si au fost astfel de situatii in trecut, exista institutia administratorului special care preia temporar activele celui care vrea sa plece, adminsitreaza fondul, pentru ca ulterior activele sa fie impartite catre ceilalti administrator care exista in piata. Daca in piata nu mai exista un administrator catre care sa aloci aceste active…nu am rapuns la aceasta situatie. Practic nu exista prevederi legale pentru o astfel de situatie extrema.

SP: Deci o situatie de incertitudine pentru o treaba foarte importanta. Aici avem 10 miliarde de euro, o parte din averea romanilor, nu?

RC: Pentru 50% dintre ei singura economisire pentru pensie.

SP: Asa cum e ea. Cu 1000-1500 de euro pentru fiecare in medie.

RC: Mediile pot fi inselatoare. Sunt foarte multi care au avut doar cateva contributii si s-au oprit. Dar daca ne gandim la un salariu mediu pe economie care a contribuit luna de luna timp de 11 ani, atunci sumele stranse acolo bat mai degraba spre 12 mii de lei.

(…)

SP: Ce consecinte vedeti pentru piata de capital?

RC: Ce sanse de success ar fi avut toate IPO urile care s-au facut fara fondurile de pensiii private? Cel mai mare investitori institutional din Romanian va iesi substantial slabit in acest context si, in consecinta, o sursa importanta de finantare pentru firmele romanesti va disparea.

(interviul integral il puteti urmari aici)