Citeam si reciteam zilele trecute un interviu realizat de Deutsche Welle cu profesorul Herbert Brucker, cercetator în domeniul migratiei internationale și integrarii europene la Institutul pentru piata muncii și cercetare profesionala din Nürnberg. In esenta, domnia sa face o apologie a necesarului de imigranti in Germania, estimandu-l la un necesar de 400.000 de intrari pe an. In acest ritm, conform estimarilor sale, in 20 de ani o treime de populatia Germaniei va avea origini straine, in conditiile in care acum procentul este de 25%. In acelasi interval de timp, in marile centre urbane, migrantii vor ajunge la un procent de 70%.  Prin origini straine domnia sa pare sa inteleaga imigranti sau persoane cu parinti sau bunici non-germani.

Ca argumente in favoarea unei schimbari de structura demografica de o asemenea amploare domnia sa aduce in esenta doua argumente, care mi se par discutabile si contrazise de realitate.

In primul rand, faptul ca acceptarea unui numar atat de semnificativ de emigranti este necesara pentru ca economia tarii sa ramana competitiva, in conditiile unor tendinte demografice negative.

O prima intrebare ar fi: ce intelegem si cum masuram competitivitatea economiei Germaniei pentru a ajunge la o astfel de concluzie. Eu m-am indreptat spre World Economic Forum care face un clasament al competitivitatii tarilor din lume folosind indicele cu acelasi nume. Iar ce vedem aici cred ca este relevant pentru discutia noastra.

Pe primul loc se afla Singapore, care a facut schimb de locuri cu SUA, acum pe locul 2. Germania este pe locul 7 dupa Japonia. De remarcat faptul ca cele doua tari sunt vecine, ocupand locurile 2 si 3, si in clasamentul celor mai batrane tari din lume. In pofida acestei probleme, strategiile lor de pastrare a competitivitatii au fost total diferite cand a venit vorba de imigratie. Japonezii au avut mai tot timpul un flux imigrationist cvasi inexistent, nevazandu-i pe acestia ca o conditie esentiala pentru pastrarea competitivitatii Japoniei. In schimb, aceasta tara a investit si investeste in tehnologie. Mai recent a inceput sa comercializeze roboti care au grija de batrani.  Si astfel punem degetul pe rana.

Financial Times remarca intr-un articol la mijlocul acestui an comoditatea si multumirea de sine in care s-a cufundat industria germana”, care chiar daca ramane performanta, e pe cale sa „piarda trenul” din lipsa de investitii. Astfel, productivitatea muncii creste mai lent decat inaintea crizei, iar valoarea capitalului pe cap de angajat este apropiat de nivelul din 2002. Adica, concluzionez eu, marjele de profit par sa fi avut la baza o strategie bazata pe forta de munca multa si ieftina, adusa eventual de afara, si mai putin pe punerea de capital la bataie de catre actionari.

Iar pentru cei care se indoiesc de faptul ca presiunea pentru pastrarea competitivitatii a fost in primul pe forta de munca, iata doua statistici relevante. Bloomberg mentioneaza faptul ca doi cercetatori de la Institutul de Studii economice din Berlin au observat ca in 2017 cand somajul era practic zero 25% dintre salarii erau mici (sub 2/3 din mediana salariilor) un procent semnificativ mai mare decat media OECD de 18,9%. Nota bene aceasta pondere era relativ neschimbata din 2008…

Daca va intrebati de ce, iata explicatia. Conform aceluiasi studiu, 30% din ocupatiile prost platite sunt ocupate de imigranti sau copiii acestora, iar 30% se gasesc in landurile estice. Iar presiunile pe forta de munca duc la o polarizarea a veniturilor populatiei in dauna clasei de mijloc, asa cum o arata graficul de mai jos.

In aceste conditii, promovarea imigratiei ca mijloc de conservare a competitivitatii germene ar putea fi tradus mai direct prin pastrarea presiunii pe salariile germanilor pentru a compensa lipsa de investitii a detinatorilor de capital.

Ca o consecinta Germania ramane in urma in privinta inovarii. OECD noteaza ca sectoare in care numarul patentelor creste cel mai rapid, precum securitatea sistemelor IT sau semiconductori, sunt dominate de SUA, China, Japonia, Coreea si Taiwan.

A doua afirmatie discutabila pe care o face domnul profesor Brucker este aceea ca „Potrivit studiilor efectuate în acest sens, contactele dintre populaţia germană şi cea străină sunt destul de intense, iar integrarea socială funcţionează neaşteptat de bine. Va trebui doar să ne obişnuim cu ideea că în marile centre urbane nu va mai exista o populaţie omogenă din punct de vedere etnic.” Si totusi… Ascensiunea extremei drepte ca al treilea cel mai important partid al Germaniei pare sa reflecte o cu totul alta realitate.

Pe buna dreptate prof. Dan Dungaciu afirma intr-o discutie pe care am postat-o pe blog ca „atunci cand iti iese cu 13% un partid de extrema dreapta in Franta, in Danemarca, in Olanda, nu e mare lucru. Dar cand iese in Germania, inseamna ca s-a depasit o linie rosie, un consens postbelic esential. S-a nascut „dreapta dreptei”, de care se ingrozeau germanii. Tasnirea unui partid de extrema dreapta a pus in criza consensul german. Nu stim inca efectele psihologice ale acestei ascensiuni si masura in care va potenta alte crize in Germania: de pensii, militare, de securitate etc.”

Iar agenda politica a Alternativei pentru Germania a fost una anti-imigrationista, euroseptica si identitara, ceea ce pare sa reflecte mai degraba frustrarea germanilor in legatura cu politica imigrationista permisiva a liderilor politici.

O politica permisiva care prin declaratile publice facute in favoarea fortei de munca straine va stimula nota bene cohortele de imigranti de pe toate continentele intr-un mod mult mai putin selectiv decat sugereaza domnul profesor. Un joc cu focul pe care dupa ce d-na Merkel l-a aprins i-a fost foarte greu sa il mai stinga facandu-l doar sa mocneasca prin bunavointa remunerata aTurciei.

In aceste conditii, pastrarea competitivitatii economiei germane prin apasarea la fund a pedalei imigratiei si prin ignorarea solutiilor oferite de revolutia digitala nu face decat sa reprezinta un vant din pupa pentru formatiunile politice extremiste.

Elitele economice si politice germane trebuie sa coboare din turnurle de fildes si sa se asigure ca nu vor transforma din comoditate si avaritie Germania intr-un turn Babel. Cu succesul asociat…

Un weekend placut!

Aboneaza-te pentru a primi notificari cand noi articole sunt publicate